Desi divortul il doresc doar eu, amandoi dorim sa ramanem cu copii. Indiferent ce se va intampla, micutii nu au nici o vina si merita sa aiba sanse la o dezvoltare corecta din toate punctele de vedere. Curand voi ajunge sa consult un avocat specializat, dar incercam sa-mi evaluez sansele de a ramane cu copii. Multumesc de ajutor.
Multumesc pentru raspuns. Voi contacta curand un avocat specializat (in zona Sibiu), dar pana atunci incercam sa-mi fac o imagine, eventual o strategie pentru a face divortul cat mai putin dezagreabil pentru toti. Copii nu au ce cauta la tribunal !
De asemenea, citind pe aici, am inteles ca exista o varianta (divort din culpa comuna) asemanatoare unei intelegeri amiabile. Eu inca sper ca in cazul unei propuneri corecte si favorabile copiilor sa ne putem intelege.
Spuneati ca daca <<sotia nu e de acord cu divortul, singura modalitate de desfacere a casatorie e pentru pentru motive temeinice atunci cand raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate si continuarea casatoriei nu mai posibila>>, sa inteleg ca trebuie ca motivul divortului sa se incadreze intr-un tipar ?
Noi nu avem ce ne reprosa unul altuia (violenta, alcoolism, adulter, boli, diverse vicii,...), dar de aproape 10 ani traim separat, fiecare la alt etaj al casei, iar copii sunt cei care circula liber prin casa si decid singuri (inafara programului de lectii, mancare sau somn) unde se joaca si cu cine.
Buna ziua,
Va solicit ajutorul intr-o problema de divort cu 2 copii minori (3 ani si 6 ani). Eu doresc sa divortez, de multi ani aveam aceasta intentie, dar cei doi copii au contat prea mult pentru a pune in aplicare hotararea. Mentionez ca mama copiilor este deasupra oricarei acuze - a fost si este o mama exemplara. In urma divortului eu as dori sa locuim in aceiasi curte (imobilul este proprietatea parintilor mei - nu bun comun) pentru a putea sa fim in preajma copiilor mereu, dar sa avem si o sansa sa ne refacem vietile cu alti parteneri. Sunt dispus sa construiesc o noua casa si sa pun un gard de separatie, sa devina doua imobile separate si independente, iar in casa actuala sa ramana sotia cu cei doi copii, iar eu voi suporta toate cheltuielile de intretinere si necesitatile de scolarizare, dar ea nu vrea sa accepte, vrea sa plece departe impreuna cu copii. Pe de alta parte, sotia, desi nu are nici o proprietate si salariul ei este foarte mic (este profesoara) cu siguranta va putea sa inchirieze o locuinta decenta si sa asigure traiul din pensia alimentara cuvenita (33% din salariul meu). D.p.d.v. al aspectului material conditiile necesare traiului eu le pot acoperi fara probleme, iar afectiv sa spunem ca nu exista motive sa fiu contestat. In aceste conditii ce sanse pot avea la o custodie comuna, custodia totala a copiilor sau macar a unui copil ? Mentionez ca sotia nu accepta nici o intelegere comuna sustinand ca ea nu vrea sa divorteze, iar daca eu persist cu divortul, acesta se va petrece la tribunal - un fapt ce doresc sa-l evit.