Divort cu minori

Din moment ce sotia nu e de acord cu divortul, singura modalitate de desfacere a casatorie e pentru pentru motive temeinice atunci cand raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate si continuarea casatoriei nu mai posibila. In ceea ce priveste incredintarea minorilor, aceasta e o cerere accesorie, in privinta careia instanta se pronunta indiferent daca partile o cer sa nu. La materialul probator vor fi luate in seama cele declarate de dvs, privind posibilitatea de a oferi copiilor o locuinta, anumite conditii materiale, acestea constituind avantaje. Consultarea unui avocat in acesta situatie va va ajuta sa va lamuriti asupra mai multor imprejurari.

Multumesc pentru raspuns. Voi contacta curand un avocat specializat (in zona Sibiu), dar pana atunci incercam sa-mi fac o imagine, eventual o strategie pentru a face divortul cat mai putin dezagreabil pentru toti. Copii nu au ce cauta la tribunal !
De asemenea, citind pe aici, am inteles ca exista o varianta (divort din culpa comuna) asemanatoare unei intelegeri amiabile. Eu inca sper ca in cazul unei propuneri corecte si favorabile copiilor sa ne putem intelege.
Spuneati ca daca <<sotia nu e de acord cu divortul, singura modalitate de desfacere a casatorie e pentru pentru motive temeinice atunci cand raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate si continuarea casatoriei nu mai posibila>>, sa inteleg ca trebuie ca motivul divortului sa se incadreze intr-un tipar ?
Noi nu avem ce ne reprosa unul altuia (violenta, alcoolism, adulter, boli, diverse vicii,...), dar de aproape 10 ani traim separat, fiecare la alt etaj al casei, iar copii sunt cei care circula liber prin casa si decid singuri (inafara programului de lectii, mancare sau somn) unde se joaca si cu cine.

Actiunea de divort este admisa in situatia in care unul dintre soti se opune desfacerii casatoriei atunci cand reclamantul probeaza ca exista motive temeinice pentru desfacerea acesteia.
Lipsa de afectiune dintre soti si despartirea in fapt a acestora in urma cu 10 ani constituie motive temeinice pentru desfacerea casatoriei, dar care trebuiesc probate cu martori.
Aveti de asemenea posibilitatea ( daca sotia dvs. va fi de acord cu divortul) sa solicitati desfacerea casatoriei prin acordul partilor, caz in care nu va mai fi nevoie sa probati motivele de divort, aceasta fiind cea mai rapida si eleganta varianta de divort.
De asemenea si in privinta cererilor accesorii divortului si anume incredintarea minorilor, pensia de intretinere in favoarea acestora, numele ce il vor purta sotia dupa desfacerea casatoriei si stabilirea unui program de vizita al minorilor ( care poate fi solicitatin cadrul acestei actiuni sau nu) puteti incheia un acord.
In privinta minorilor,modalitatea custodiei comune nu exista in legislatia noastra, minorii putand fi incredintati mamei sau tatalui sau cate unul fiecaruia dintre parinti, evident in acest sens fiind necesar sa existe o solicitare si bineinteles probe pe incredintare in situatia in care nu veti ajunge la un consens.
In privinta modalitatii de a locui pe viitor, asa cum o ganditi dvs., in aceeasi curte, dar fiecare cu alt partener, apreciez ca este o situatie delicata si nu tocmai placuta atat pentru sotia dvs. cat si pentru copii, dat fiind faptul ca un divort este totusi o "ruptura" a vietii celor doi soti chiar despartiti in fapt de multa vreme , iar trecutul nu poate fi sters cu buretele chiar daca finalul este acesta.
Este laudabila insa dorinta dvs. de a va ajuta in continuare sotia si implicit copii, insa banuiesc ca veti avea aceleasi intentii bune chiar daca aceasta va obtine incredintarea minorilor si va pleca din imobilul proprietatea parintilor dvs.
Angajati avocat.

Desi divortul il doresc doar eu, amandoi dorim sa ramanem cu copii. Indiferent ce se va intampla, micutii nu au nici o vina si merita sa aiba sanse la o dezvoltare corecta din toate punctele de vedere. Curand voi ajunge sa consult un avocat specializat, dar incercam sa-mi evaluez sansele de a ramane cu copii. Multumesc de ajutor.