Activitate anamaria_f

Pai nu istoria ne-a invatat ca dramele colective reprezinta intr-adevar ceva, pe cand cele individuale ...sunt si ele acolo, pitite sub presul fiecaruia?! Viata are o singura directie: inainte. Chiar daca alergi, mergi in genunchi sau te tarasti. Plus ca simtul umorului, ironia, cinismul chiar ajuta! Mai ales pe cei injunghiati in spate ca mine!

Inca o data, multumesc pt raspunsuri si felicitari pt forum si pt activitatea de aici!

Multumesc pentru raspunsuri

Multumesc de raspuns. Cat priveste textul, mai mult sau mai putin hazliu, reprezinta versiunea scurta a telenovelei . Vorba multa, saracia omului, insa speta e destul de stufoasa… mai ales in conditiile in care contractul de credit mi se pare abuziv. Atata timp cat legiuitorul considera familia celula de baza a societatii si imi refuza, in calitate de sotie reglementarea unor situatii juridice in fata unui notar, faimoasa obligatie solidara si indivizibila catre banca mi se pare total deplasata. Banuiesc ca nu sunt singura in situatia asta si nici ultima care va formula o plangere la OPC. Lasand la o parte “drama individuala” ma gandesc ca politicile bancare interne ar trebui sa fie centrate pe client. Mi-a luat o luna sa obtin un raspuns scris cu privire la pozitia bancii in cazul de fata.
Cat priveste “scamatoria juridica” … nu exista. Exprimarea mea a fost cu siguranta ambigua, caci m-am referit (cel putin asta mi-a fost intentia) la toate activitatile care decurg din decizia comuna de divort. Cele clasice de genul: “eu iau capra, tu iei varza, vindem casa, achitam sau nu achitam creditul…si cand terminam toate detaliile practice, numai ce intra in vigoare si procedura simplificata de divort. Si mai mult de atat, e chiar gratis si fara prea multa bataie de cap” (sau cel putin asa era in ianuarie, cand am depus actele prima data. Vorba aia: is romanca, deci trebuie sa fiu practica. Si daca exista o cale mai simpla, ce sens are sa complici lucrurile?! )

Pe scurt, ca sa nu va plictisesc prea mult, uitati despre ce este vorba: acum un an am inceput neoficial toate demersurile pentru un divort pe cale administrativa, de comun acord. Nu avem copii, insa aveam bunuri comune-2 masini, o casa si un credit pentru nevoi personale, girat cu apartamentul soacrei. Pana la momentul de fata, am facut nenumarate procuri sotului pentru toate tranzactiile bunorilor imobile pe care le-am avut. La ora actuala nu mai avem in comun decat acest imprumut de aprox 30 mii de euro unde eu sunt codebitor- momentan nu are pretentii de plata.Nu inca cel putin-el debitor si soacra propietar(mentionez ca e un credit de nevoi personale insa el este beneficiarul direct al acestuia) In contractul de credit, banca isi asuma dreptul de a pastra "solidara si indivizibila obligatia da plata"- si desi am incercat toate modalitatile posibile (aducerea unui alt codebitor spre exemplu, banca continua sa-mi ceara hotararea de divort in baza careia ar putea incepe procedura de analiza a situatiei mele, insa tot nu-mi garanteaza ca nu voi figura in continuare ca si codebitor. Stiu ca de preferat ar fi un divort in instanta, cu cerere de partaj catre instanta. Insa asta implica timp, si mai ales bani.La ora actuala eu neavand nici timp nici bani. Mentionez ca in urma tranzactiilor pe care le-a facut, a achitat jumatate din creditul pe care l-am semnat impreuna, cei 30 mii datorati acum, fiind doar jumatatea lui.
Revenind la subiect... Pentru ca sunt constienta de faptul ca un divort administrativ nu-mi rezolva si statutul de codebitor...am cerut sotului sa faca refinantare la o alta banca, unde din start sa nu figurez eu ca si codebitor, ci cumnatul meu. Toate bune si frumoase, insa noua banca vrea ca eu sa semnez de "luare la cunostinta" deoarece din punct de vedere legal suntem inca sot si sotie.

INTREBAREA mea este: Este posibila semnarea unui act notarial - acord/declaratie/contract sau oricare ar fi numele, daca exista in primul rand- intre mine si sot prin care el isi asuma datoria pe care o are in banca? Ideea e ca in momentul in care nu mai figurez ca si codebitor pe datoria lui, divortul administrativ e primul lucru pe care il fac.La momentul de fata, dupa ce am descoperit toate lucrurile"dragute" pe care le-a facut...e dispus sa faca orice numai sa nu incep sa-l tarai pe la judecatorie. Cum v-am mai spus, la urma urmei e doar o chestiune de timp, bani si spalat rufele in public.. Aaa, si super rusinoasa pentru mine de asememenea, caci eu am fost credula cu procurile.