mirela741 multumesc pentru raspuns! adica sa inteleg ca chiar daca fratii mei dau declaratie ca nu au pretentie la bunul donat, eu nu pot sa am drepturi depline la aceste bunuri? Adica daca se intampla ceva cu parinti mei (Doamne fereste), eu nu pot sa vand daca vreau decat cu acordul lor (al fratilor). Adica tot ce am investit pana acum acolo a fost in van? Si daca as face contract de vanzare cumparare cu parini mei nu ar fi mai bine? Oricum eu nu vreau sa vand atata timp cat parintii mei sunt in viata vreau ca ei sa traiasca linistiti acolo pana or inchide ochii. Multumesc inca odata pentru raspunsuri!
Buna dimineata! Eu locuiesc in strainatate iar acum cativa ani am trimis parintilor mei bani sa-mi cumpere un teren cu o casa, care la acea vreme erau foarte convenabile ca pret. Parinti au cumparat aceste bunuri dupa care mi-au facut mie act de donatie. Acuma eu mai am 4 frati. Am inteles ca dupa decesul parintilor acestia pot sa revoce donatia si sa isi ceara partea succesoriala. Decamdata noi ca frati ne intelegem bine, dar nu se stie niciodata ce se poate intampla. Ce pot sa fac? Daca fratii, dau declaratie ca nu au nici o pretentie asupra bunului donat, pot sa stau linistita? Mentionez ca parintii mei locuiesc in casa care mi-au donat-o pentru ca asa am dorit eu si ma simt orgolioasa pentru asta. Va rog sa-mi raspundeti care ar fi cea mai buna solutie in ceea ce priveste cazul meu. Va multumesc anticipat!
Buna ziua. M-am casatorit acum 6 ani in Romania cu un spaniol.Am plecat sa locuiesc in Spania cu el. Datorita faptului ca firma lui mergea foarte bine, mi-a spus ca nu -i nevoie sa-mi gasesc un job in afara casei, ca el are nevoie sa-l ingrijesc, el fiind diabetic si putin mai in varsta decat mine. Am fost fericita la inceput cu el, pana cand au inceput problemele la firma si i-am insistat ca pt. binele nostru ar fi cazul sa ies sa lucrez si eu, nelasand de o parte obligatiile mele casnice. Mentionez ca eu nu am copii cu el si cu nimeni altcineva. El are 2 copii majori din prima casatorie, iar acestora el le-a dat actiuni de la firma, le-a dat de lucru etc. Eu nu am vrut neaparat sa lucrez la firma dar in momentul cand i-am spus ca vreau sa caut de lucru s-a suparat, spunandu-mi ca pe el cine-l ingrijeste. In fine m-a convins sa fac si separare de bunuri, regim care nu exista in actualitate in Romania, si pt. ca are datorii la finante, le-a impartit averea copiilor lui. El ramanand in casa care inainte o avea in uzufruct pt. ca i-a dat-o ficei lui. Acum sunt in Romania unde am venit cu el, mi-a insultat familia si a plecat in Spania fara sa-mi spuna. Eu l-am cautat cu politia ca imi era frica pt. viata lui ca nu-si luase nici medicamentele. Dupa 2 zile m-a sunat si mi-a zis ca a bagat divort acolo in Spania. Eu am obiecte personale in casa unde locuieste el, eu n-am muncit deloc in afara casei, nu am un contract de munca.Si eu as vrea sa divortez pt. ca ma simt obstructionata si mai ales ca as vrea sa fac un copil cu care el nu a fost niciodata de acord. Va intreb pe dv. unde este mai bine sa divortez, daca am dreptul la un ajutor din partea lui macar pana imi gasesc de lucru, nici nu stiu ma simt abandonata. Va multumesc din suflet pt. raspuns!