am 34 de ani,am diabet zaharat tip 1 de la varsta de 22 de ani, am inceput cu 2 prize de insulina apoi 3 ,4 si in prezent sunt purtatoare de pompa de insulina in urma cu cativa ani am fost incadrata in gradul2 de handicap,iar de 2 ani nu mi s-a mai acordat nimic.Ma intreb oare cei care dau aceste grade de handicap cred ca noi diabeticii ne mai vindecam? cred ca regimul alimentar,tratamentul,testele care nu sunt suficiente pentru automonitorizare necesita un cost suplimentar. Care sunt criteriile sau legea in care se incadreaza in acest grad de handicap?Eu nu ma consider o persoana handicapata ci sunt o persoana sanatoasa dar care are o afectiune cronica si daca acesta este dreptul nostru al diabeticilor apoi sa se respecte peste tot in tara.Astept un raspuns