Nu i le contesta nimeni. Ma intrebam doar cum poate cineva sa primeasca custodia, fie ea si comuna, a unui copil pe care nici macar nu-l cunoaste, si nici copilul pe el, mai ales ca in toti anii astia, si nu sunt putini, nu l-a oprit nimeni sa vina sa-l vada si sa stabileasca o relatie cu el. Si-acum deodata are dreptul sa hotarasca si sa-si dea cu parerea cu privire la ce e mai bine pentru copil. De unde sa stie el daca nici macar nu stie cum arata si mai rau, nu stie nici macar cati ani are si cand e ziua lui (a copilului)?
Oricum, va multumesc pentru raspunsuri.
Dupa divort. Dar noi n-am fost casatoriti. Nici macar n-am locuit impreuna. Si paternitatea a fost stabilita in urma unui proces. Nu inteleg de ce un astfel de om sa aiba drept de custodie asupra unui copil care pentru el nici n-a existat. S-ar putea multumi pentru moment cu drepturile de vizita.
Cazul de fata nu poate fi considerat exceptia avand in vedere ca nu se cunosc si ca in toti acesti ani pe el nu l-a interesat copilul? N-a dat nici macar un telefon sa vada daca e bine.
Am un copil minor care nu si-a vazut tatal niciodata pentru ca nu a fost interesat de copil (nu am fost casatoriti). Am obtinut incredintarea minorului, hotararea fiind definitiva si irevocabila. Poate tatal minorului sa ceara custodia comuna, conform noului cod civil?