Activitate pfmv

In septembrie 1994 am facut o procura la consulatul roman din Belgia impreuna cu sotia mea, cetatean strain, pentru vanzarea unui apartament in Bucuresti catre mama mea. Vanzarea a fost facuta in baza acestei procuri la notar in Romania.
In 2008 sotia mea, de care intre timp a divortat, a contestat procura si vanzarea. Tribunalul i-a dat dreptate si a anulat atat procura cat si actul de vanzare pentru urmatoarele motive:
- un strain nu putea la acea data sa faca o procura la consulat (fara precizare de legislatie)
- in interpretarea tribunalului, consulatele la acea data nu puteau face procuri pentru vanzari imobiliare (decret 377/1960: art 9 §d, 10, 12)

Totusi la acea vreme consulatele faceau procuri pentru tranzactii imobiliare, procura a fost verificata atat de consul cat si de notar. Cat despre faptul ca un cetatean strain nu putea face aceasta procura la consulat nimeni nu a putut sa gaseasca o legislatie in acest sens.

Ma poate ajuta cineva cu un sfat pentru apel? Pot avea un recurs impotriva institutiilor (consulat, notar) care la vremea respectiva nu ar fi aplicat corect legislatia?

Va multumesc

Acest mesaj rectifica un mesaj precedent.
Locuiesc in strainatate din 1977. Sotia mea (cu care acum sunt in divort) este cetatean francez.
In 20 oct. 1994 am facut o procura, impreuna cu sotia mea (frantuzoaica) la consulatul romanesc din Belgia pentru vanzarea unui apartament achizitionat impreuna in Buc..
Cu aeasta procura, mandatarul nostru a efectuat vanzarea in Romania.
Dar in urma cu doi ani, sotia mea a atacat vanzarea, iar tribunalul a anulat procura si implicit vanzarea pentru urmatoarele motive:
1) consulatul nu putea autentifica o procura unui cetatean strain (chiar daca produce efecte in Romania). Nici o legislatie nu a fost specificata in actul de judecata pentru a motiva aceasta decizie. Avocatul meu imi spune ca exista un inalt decret regal din 1937 inca in vigoare care defineste atributiunile consului, prin care consulul poate autentifica procuri pentru straini daca se produc efecte in Romania. De altfel aceasta regula este scrisa actual si pe situl consulatelor din strainatate (exemplu cel din Franta)
2) Consulatul nu poate autentifica procuri pentru vanzari imobiliare... (motivata de Decretul nr. 377 din 1960). Deci dupa afirmatia tribunalului nici o tranzactie imobiliara nu putea fi facuta fara ca propritarul sa se deplaseze in Romania (sincer m-ar mira). Decretul respectiv este ambigu, vorbeste de sfaturile populare (?!?), dar cu multa bunavointa poate fi extins si la consulate...

Am apelul pe 15 ianuarie dar sunt sceptic...
Si presupunand ca tribunalul va accepta in apel prima decizie, cum pot sa ma intorc impotriva institutiilor (notar, consul) care, dupa spusele tribunalului, ar fi gresit?

Poate cineva sa-mi dea un sfat? Va multumesc in avans.

Scuzati-ma va rog, am comis o eroare esentiala, data procurii este 20 oct. 1994...

Locuiesc in strainatate din 1977. Sotia mea (cu care acum sunt in divort) este cetatean francez.
In 1996 am facut o procura, impreuna cu sotia mea (frantuzoaica) la consulatul romanesc din Belgia pentru vanzarea unui apartament achizitionat impreuna in Buc..
Cu aeasta procura, mandatarul nostru a efectuat vanzarea in Romania.
Dar in urma cu doi ani, sotia mea a atacat vanzarea, iar tribunalul a anulat procura si implicit vanzarea pentru urmatoarele motive:
1) consulatul nu putea autentifica o procura unui cetatean strain (chiar daca produce efecte in Romania). Nici o legislatie nu a fost specificata in actul de judecata pentru a motiva aceasta decizie. Avocatul meu imi spune ca exista un inalt decret regal din 1937 inca in vigoare care defineste atributiunile consului, prin care consulul poate autentifica procuri pentru straini daca se produc efecte in Romania. De altfel aceasta regula este scrisa actual si pe situl consulatelor din strainatate (exemplu cel din Franta)
2) Consulatul nu poate autentifica procuri pentru vanzari imobiliare... (motivata de Decretul nr. 377 din 1960). Deci dupa afirmatia tribunalului nici o tranzactie imobiliara nu putea fi facuta fara ca propritarul sa se deplaseze in Romania (sincer m-ar mira). Decretul respectiv este ambigu, vorbeste de sfaturile populare (?!?), dar cu multa bunavointa poate fi extins si la consulate...

Am apelul pe 15 ianuarie dar sunt sceptic...
Si presupunand ca tribunalul va accepta in apel prima decizie, cum pot sa ma intorc impotriva institutiilor (notar, consul) care, dupa spusele tribunalului, ar fi gresit?

Poate cineva sa-mi dea un sfat? Va multumesc in avans.