dobitoc a scris:
Ice Hellene a scris:
Dobitoc, cand analizam tipicitatea, la cerintele subiective e vb strict de vinovatia prevazuta de lege in formele pe care le stim (intentie, culpa, praeterintentie). X savarseste infr de omor cu intentie (avem tipicitate), dar pt ca nu are discernamant nu ii este imputabila.
Deci, X prevede rezultatul - moartea - si il urmareste, doar ca face acest lucru avand discernamantul abolit. In stare normala, nu ar fi comis o asemenea fapta.
Eu nu înțeleg cum se poate spune că X a avut intenție și în același timp nu a avut discernământ. Mi se par diametral opuse. Ca să prevezi rezultatul faptei tale tocmai asta îți trebuie, capacitatea de a înțelege, de a discerne. Pe vechiul Cod era mai simplu, era înlăturată vinovăția. Acum nu poate să i se reproșeze săvârșirea faptei, fără a avea vreo legătură cu vinovăția.
Edit: Sau la iresponsabilitate, un alienat mintal săvârșește o anumită faptă penală, se poate zice că a avut intenție dacă el nici nu știe pe ce lume se află?
eu vad lucrurile asa. X, minor, savarseste cu intentie infr. de loviri si alte violente pt care victima are nevoie de peste 90 zile ingrij. medicale. asadar savarseste o fapta tipica, cu forma de vinovatie ceruta de lege, intentie, dar nu-i poate fi imputata, pt ca minor fiind, faptuitorul nu avea discernamant.