Activitate Av. NICULESCU-GORPIN

Raspund tot eu. Nu este conditionata de plangerea prealabila pe contencios.

Intrebare: Contestatia pe lg.101/2016 (art. 53) fata de rezilierea unilaterala de catre autoritatea contractanta a unui contract incheiat intr-o procedura de achizitie publica, este supusa conditiei de a formula plangere prealabila pe legea contenciosului? Sau se merge direct la instanta? Nelamurirea pleaca de la Art. 68: " Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare". Ori, Lg. 101/2016 nu spune nimic despre obligativitatea notificarii prealabile in cazul litigiilor privind rezilierea contractelor de achizitii publice. Si nu da nici vreun termen de decadere pentru fomularea plangerii. Ca urmare, eu interpretez asa: Daca lg. 101/2016 nu prevede plangere prealabila, lg. 554, care contine prevedere contrara, respectiv obligativitatea plangerii prealabile, nu se aplica. Idem la termene: Lg. 101 nu are termene, deci termenul de 6 luni/1 an din contencios nu se aplica, rezulta ca incidenta e prescriptia generala. N-am gasit jurisprudenta. Asa ca orice ajutor e binevenit. Multumesc anticipat.

Reiau, dupa o lunga pauza, discutia, cu precizarea ca "in sfarsit" am ajuns in instanta. Cotele cerute sunt de 11/32 pentru fiecare dintre cei doi mostenitori necomuni (dintre care unul a primit "scrisorica", iar celalalt legatul particular in bani), urmand ca sotia supravietuitoare sa primeasca 5/16 si sa achite legatul in bani. Al treilea mostenitor, necomun, presupus gratificat in timpul vietii, a iesit din calcule.
Va tin la curent cu evenimentele :)
Sarbatori Fericite tuturor!

romascanu a scris:

Stimate coleg ralu21,

1. Am rugamintea sa evitati citarea INTEGRALA a postarilor (a mea sau a altora) care se afla pe aceeasi pagina, dar mai ales a acelei postari care se afla imediat inaintea raspunsului dvs. (e contrar regumamentului forumului)

Cele doua jucarii de pluş sunt: mostenirea testamentara si mostenirea legală intre care se poate OPTA diferit, iar renuntarea NU SE PRESUPUNE (cu două excepţii prevăzute de lege).

Buna ziua, stimata colega,
Scuze pentru citarea incorecta, ma descurc mai greu cu selectiile de text cand scriu de pe tableta. De aceea nici n-am mai raspuns in ultimele zile, am asteptat sa ajung din nou in fata calculatorului.
Cererea de achitare a legatului a fost facuta in scris, sub semnatura privata, cei doi notari implicati si asistenta juridica a sotiei supravietuitoare insista pe declaratie autentica de acceptare a... intregului testament.
Cu drag le-as spune notarilor povestea cu ursuletul si tomberonul (foarte plastica, felicitari), dar cred ca vom merge pe declaratia autentica, pentru ca altfel ne paste lungul drum al instantei....
Cu stima,
Av.NICULESCU-GORPIN

AVLIL a scris:

Nu am priceput calculele alea cu 1/2 din 1/4 si iar inca 1/8 si facem sfertul... la care 1090 pc. 3 te refereai? Poate e cam tarziu si se invart rotitele incet...

Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor

Art. 1.090. - (1) Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin.
(2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 şi cotitatea disponibilă specială, atunci această diferenţă revine descendenţilor.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menţionat la alin. (1) a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar beneficia soţul supravieţuitor.

romascanu a scris:

ralu21 a scris:

Cel caruia i s-au lasat bani trebuia sa ii primeasca de la sotia supravietuitoare in termen de 1 an de la moartea lui decuius. Aceasta insa refuza sa i-i dea pe motiv ca mai intai trebuie sa accepte legatul.

Pentru un refuz, banuiesc ca a existat o cerere.

Si dacă această cerere n-o fi fost facută doar cu mâna întinsă printre ulucile vreunui gard, nu cumva valoreaza acceptare!?

Fiindcă înscrisul acceptării poate fi si o ...simplă scrisoare.

"Acceptarea este expresa când succesibilul îşi însuşeste explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 1108 alin 2)

Si apoi, dacă spuneti ca testatorul ne-a fost ...coleg (l-oi fi cunoscut oare!?) ma întreb daca vreunul dintre descendenti săi nu a urmat/ urmeaza studii de drept.

Fiindca in acest caz, tatal său i-a lasat o frumoasă o undiţa, iar eu/noi ne straduim aici sa-i dăm peştele gata fript.

Stimata colega Romascanu,
Defunctul nu a activat in Bucuresti, atat cunosc. Cat despre profesiile succesorilor, sunt complet diferite de zona juridica.
Pot sa va mai spun ca interpretarile supuse dezbaterii provin de la doi notari diferiti la care s-au dat declaratiile.
Unul sustine varianta imposibilitatii de a mai cere reductiunea de catre mostenitorul comun care a acceptat testamentul prin care este exheredat, in timp ce al doilea sustine inoperabilitatea legatului particular in bani acordat unuia dintre cei doi descendenti necomuni atat timp cat acesta nu accepta expres testamentul, situatie in care, potrivit primului notar, si acest mostenitor s-ar afla in imposibilitatea de a mai cere reductiunea testamentului.
Ca mentiune, acest legat in bani oricum nu se poate plati, pentru ca defunctul n-a lasat niciun leu pe nicaieri, toate verificarile bancare au rezultat cu zero (sau cu virgula, cum spuneti Dvs.). Nici macar pensia nu si-o incasa defunctul... Asa ca pana nu se valorifica bunurile din masa succesorala, legatul ramane oricum doar pe hartie.
Cu stima,
Av.NICULESCU-GORPIN

legally_aid a scris:

Felicitări pentru reușită, domnule avocat. Asemenea colegilor mei, susțin culpa sistemului, a unei practici neunitare, a legistației instabile și defectuoase.
Astăzi, acordurile de mediere depuse la instanță se soluționează cu celeritate, întrucât, există în Ecris-ul instanțelor un nou tip de cerere: cerere consfințiere a acordului de mediere.Astfel, nu mai este necesară o formă de cerere hibrid, între cerere de chemare în judecată și cerere de consfințire a acordului de mediere. Dacă instanța constată că acordul nu cuprinde înțelegeri care contravin legii și este ok sub toate aspectele, se va lua act de acord și instanța se va pronunța pe baza acordului.
Nu neg faptul că ar mai trebui lucrat la aspectul privitor la înfrângerea unei rezistențe nejustificate, când vine vorba despre mediere, din partea magistraților , și a unei mai bune colaborări interprofesionale.
Medierea este benefică pentru justițiabili, pentru avocați, pentru sistemul de justiție.De aceea a și fost implementată în România. Dar după cum știm, orice lucru bun are șanse să fie stricat pe la noi. Chiar dacă opinia mea excede sfera acestei discuții, este o realitate.
Nu știu dacă aveți cunoștină de faptul că, de când informarea obligatorie poate fi efectuată și de alți profesioniști, justițiabililor de multe ori le este indusă ideea că tot instanța le rezolvă problema.Avocații au găsit căi prin care își oferă unii celorlalți dovada informării, iar oamenii nu mai intră în contact cu mediatorii.În acest fel, nu vor ști niciodată ce avantaje reale le-ar fi putut oferi medierea. Din păcate. Iar instanțele rămân grevate în continuare.

Stimata doamna Mediator,
Dosarul meu cu Acordul de Mediere tot asa a fost trecut in Ecris, cum spuneti Dvs: Acord de mediere !
Si n-am facut o cerere de chemare in judecata hibrid, ci am cerut simplu ca instanta sa ia act de acord.
Si nu cred ca e vorba despre o rezistenta nejustificata a magistratilor in fata medierii, ci despre simplul fapt ca NCPCiv n-a facut decat sa ingreuneze mersul dosarelor, nu sa il grabeasca.
Ca exemplu: m-am dus personal sa copiez dintr-un dosar o intampinare dintr-un dosar initiat de mine, ca sa nu se mai piarda timpul cu inca un termen administrativ pentru comunicarea intampinarii.
Am depus la dosar cerere de copiere si luare la cunostinta a intampinarii.
Dupa 2 zile, am depus la dosar si raspunsul la intampinare.
Implacabil, la urmatorul termen administrativ, completul a ignorat faptul ca luasem cunostinta de intampinare, si a dispus ...comunicarea acesteia!, acordand un nou termen administrativ, peste 2 luni!, pentru a se verifica daca s-a comunicat intampinarea!
Trebuie sa fac si o mica corectia a celor spuse de Dvs: Avocatii nu ca "au gasit cai sa isi ofere unii altora dovada informarii", ci legea le da dreptul sa faca procedura prealabila a informarii.
Iar cand vorbim despre acorduri care prevad tranzactii imobiliare, sau custodie de minori, de exemplu, stiti si Dvs. ca este obligatoriu sa ajungi in instanta cu acordul de mediere.
Iar in instanta, deja stim ce se intampla.
O seara frumoasa.
Cu stima,
Av.NICULESCU-GORPIN

mediator_comeaga a scris:

Cunosc sentimentul zadarniciei, chiar prea bine, insa daca o sesizare se va duce in neant, 100 de sesizari vor fi mai greu de ignorat. Sper din suflet insa sa nu existe 100 de cazuri asemanatoare!

In plus, nu exista o alta solutie decat "reclamarea" disfunctionalitatilor, altfel vom ramane blocati in ele la nesfarsit. Se vor semnala pe forumuri ca acesta aruncand, nemeritat, o pata pe obrazul medierii. Trebuie semnalate peste tot, mai ales acolo unde se pot lua masuri pentru a fi corectate. Eu sunt revoltata, alaturi de dumneavoastra si nu vreau sa mint clientii vorbindu-le despre celeritatea procedurii. Ea trebuie sa existe in mod real, asa este legal si firesc!

Cu aceeasi stima! :bow:

Stimata Doamna Mediator Cornega,
Acum am observat motto-ul Dvs... bine ales!
Ca idee, pot sa va spun ca am umplut de-a lungul anilor cutia postala a CSM-ului cu sesizari si plangeri privind mersul instantelor.. Ce sa va spun? Ca am stat 3 ani si jumatate ca sa mi se redacteze o sentinta la Cornetu, doar ca sa pot merge in apel? Timp in care scriam la CSM o data pe luna si presedintelui de instanta, aproape saptamanal.
Ca in octombrie anul trecut am introdus ordonanta presedintiala la sectorul 5, pentru evacuare, ca am avut primul termen pe 18 ianuarie anul asta (dupa 3 luni, in conditiile in care ordonanta ar trebui sa se judece in 2 zile), si, desi ne-am judecat la aceeasi data, redactarea am primit-o dupa 5 saptamani si 6 cereri de redactare?
Stiti cat e termenul de redactare la ordonanta presedintiala? 48 de ore!
Acum astept redactarea de la incuviintarea executarii silite, ca sa pot face evacuarea. S-a admis acum 10 zile si cel mai probabil se va redacta prin aprilie...
Daca aveam o ordonanta prin care trebuia sa impiedic iesirea unui copil din tara si plecarea lui in.. Arabia Saudita, sa spunem, ... era de mult plecat, iar eu si parintele ramaneam cu hotararile de pe Ecris, iar copilul cel mai probabil nu ar mai fi fost gasit de mama lui niciodata...
Cu stima,
Av.NICULESCU-GORPIN

themis a scris:

Spuneţi că a acceptat testamentul prin care tocmai a fost exheredat? Nu cred că, raportat la dreptul de a cere reducţiunea legatelor, această acceptare are vreo valoare. După cum nu cred că acceptarea testamentului valorează renunţare la succesiunea legală.

Testamentul poate sau nu să conţină legate. Dacă nu s-a instituit un legat în favoarea fiului, nu văd ce ar fi putut să accepte.

Problema se pune în alt sens. Anume, dacă acel fiu a acceptat succesiunea punct. Dacă da, poate cere reducţiunea.

Acceptarea testamentului fiind un act unilateral, nu poate genera drepturi în privinţa celorlalţi moştenitori în sensul în care acceptantul s-ar fi obligat faţă de aceştia să renunţe la cererea în reducţiune, care îi rămîne deschisă

Pe de altă parte, acceptarea testamentului nu poate valora renunţare la succesiune, renunţare care trebuie să fie expresă (1120 NCC).

Să presupunem că, prin testament, fiului despre care vorbim i-ar fi fost lăsat un legat minuscul, cu mult sub rezerva legală. Am putea spune că, acceptînd testamentul, fiul a rebnunţat implicit la dreptul la rezervă? Nu cred. ªi atunci, cu atît mai puţin am putea prezuma o astfel de renunţare în situaţia în care testamentul nu conţine niciun legat în favoarea lui.

Stimate coleg Themis,
Mai intai, multumesc pentru comentarii.
Spuneti ca nu vedeti ce ar putea accepta din testament fiul in favoarea caruia nu i s-a instituit legat.
Pai aici este si problema. A acceptat exact testamentul prin care nu doar ca nu i s-a lasat un legat, dar i-a si fost incalcata rezerva.
Stiu si eu ca in cod renuntarea este expresa, cu cele 2 exceptii clare.
Si totusi ....vreau sa descifrez acest rebus.. :)

Multumesc inca o data.
Cu stima,
Av. NICULESCU-GORPIN

Transcriu si testamentul, ca sa fie mai usor de urmarit.

Subsemnatul.........dispun prin testament urmatoarele:
- las in deplina proprietate si posesie apartamentul situat in......impreuna cu toate bunurile mobile, sotiei mele, careia ii adresez rugamintea ca la decesul ei sa il transmita fiului nostru, precum si orice alte bunuri se vor gasi in patrimoniul meu la data decesului, instituind-o legatar universal, conf. Art.1055 C.civ.
- las fiului meu........., (nota: din prima casatorie)suma de ....lei, pe care sotia mea va fi obligata sa o dea acestuia in termen de 1 an de la data decesului meu, instituindu-l legatar particular, conf. art. 1.057 C.civil.
- las fiului meu.......(nota, tot din prima casatorie) scrisoarea de 14 pagini primita de la acesta, cu rugamintea de a o reciti.
- fiul meu......(nota: descendentul comun) a primit bunuri in timpul vietii mele.
- numesc executor testamentar pe av................
- declar ca sunt casatorit, am 3 copii, cunosc prevederile art. 1.088 C.civ cu privire la rezerva acestora, dar starui in redactarea si autentificarea prezentului testament.

Pareri?
Cu stima,
Av.NICULESCU-GORPIN