Pana la urma nu am reusit sa rezolv nimic pe cale amiabila cu mama fetitei, care de altfel a bagat si actiune de incredintare a minorului; primul termen este pe 21.05.2012. Pana in acest moment, nu am fost citat, stiu ca exista termenul acesta, dupa ce am rugat un prieten sa verifice daca exista o actiune intentata.
Va intreb: in cazul in care nu primesc citatia in timp util, nu va da prost o cerere de amanare inca de la primul termen?
Asa cum spunea doamna avocat Antoanela, mama fetitei se opune unui program de vizita mai larg pe motiv ca periclitez programul copilei, program pe care chiar ea l-a schimbat radical cu cateva zile in urma.
In acest program nou, cand mama este la serviciu dupa-masa, copilul sta la o gradinita cu program prelungit unde doarme pana la orele 23.30 cand este transferata acasa de catre mama (cei drept gradinita este peste strada). Eu consider ca ar fi mai bine ca acest timp sa fie petrecut in compania mea, putand sa doarma nestingherita la mine pana dimineata cand o voi duce la gradinita.
Ce sanse am, in practica, daca cer prin ordonanta presedintiala sa am drept de vizita 3 zile consecutive pe saptamana, care o data pe luna sa cuprinda si un wekeend?
Nu sunt lamurit: incredintarea minorul unui dintre parinti, presupune decaderea celuilalt parinte din drepturi?
Exista vreo sansa sa fie audiata fetita (are 4 ani), care da dovada de o maturitate psihica iesita din comun, pentru varsta ei? Desi au fost incercari ale mamei de a o indeparta de mine (reducerea vizitelor, povesti de genul ca tata nu poate, etc) fetita a ramas neclintita si isi doreste ambii parinti in viata ei (in fapt, personal, am educat-o sa-si respecte ambii parinti in aceeasi masura). Cred ca fetita ar fi un atu in favoarea mea datorita modului echilibrat in care gestioneaza situatia.
Revin din nou, deoarece dupa ultimele mele incercari de detensiona situatia dintre mine si fosta logodnica, am impresia ca am ajuns mai rau ca inainte. Pe scurt, ce am facut: ca sa evit orice scandal, am fost de 3 ori si mi-am vizitat fetita in perioada in care aceasta era in compania bonei, mama fiind la serviciu.(de cand mi se refuza dreptul de a fi langa fetita mea in timpul saptamanii, aceasta nu mai sta la gradinita decat pana la pranz, cand o ia mama si o duce la o bona, programul normal la gradinita fiind pana la ora 5, nu mai merge la cursul de inot fiindca nu are cine sa o duca, mie refuzandu-mi-se acest drept). Intre timp i-a interzis bonei sa ma lase sa vad fetita si nu mai pot profita, nevrand sa-i creez necazuri acestei doamne.
In aceasta perioada am fost plecat o saptamana in Germania, perioada in care nu am incercat sa-mi contactez fetita, in ideea ca va fi putina liniste si se va reveni la sentimente mai bune.
Cand m-am reintors din Germania, am sunat-o pe mama fetitei, dar in zadar, nu mi-a raspuns. Am mers sa-mi vad fetita, unde se afla si bunica acesteia care este si cetatean german. Nu am reusit sa stau decat cateva minute cu fetita si alea la intrarea in curtea casei, pe motiv ca ele trebuie sa plece undeva, dar am obtinut promisiunea, la rugamintile mele, ca o sa o vad cateva ore. Asa s-a si intamplat, sambata trecuta petrecandu-si timpul cu mine de la ora 15 pana seara, cand am dus inapoi fetita, duminica fiind Pastele Catolic, familia mamei fiind catolica. Luni, stiind ca marti bunica fetitei va pleca in Germania, am decis sa ii rog sa stam de vorba si stabilim de comun acord cum vom proceda pe viitor, bazandu-ma pe faptul ca se afla acolo bunica fetitei si concubinul acesteia, cetatean german, avocat de profesie, cei drept specializat pe dreptul de proprietate intelectuala. Sun sa-mi anunt prezenta, fosta logodnica nu-mi raspunde, asa ca plec la acasa la fetita, cu gandul sa nu risipesc sansa asta. Putin dupa ora 21 (o sa vedeti imediat de ce la ora asta) ajung, bat la usa, iese mama fetitei afara, eu ii explic calm ce doresc, iar in timp ce faceam asta iese si concubinul bunicii, care tipand in engleza sa ies afara vine si ma ia de gat si ma imbranceste spre iesirea din curte. Gandindu-ma la fetita nu reactionez si ii spun ca ies afara fara sa foloseasca forta fizica, dar el continua pana in strada (ca o paranteza, desi sunt un om calm, imi venea sa-l ingrop in curtea aceea, insa doar gandul ca fetita mea va fi cea care va avea de suferit, mi-a reprimat aceasta pornire). Seara s-a incheiat cu vizita Politiei, eu refuzand sa depun plangere, cerand doar sa-l avertizeze verbal.
Un lucru care ma ingrijoreaza tare este faptul ca fetita in momentul in care ma vede devine de nedeslipit de mine si se transforma intr-un vajnic aparator al meu in fata mamei, desi in numeroasele discutii avute cu ea am incercat sa-i explic ca amandoi suntem parintii ei si trebuie sa se poarte cuviincios cu amandoi; fetita este foarte bine educata, dar in aceasta situatia se contrazice cu mama ei. Reactia mamei in acest caz este aproape violenta, parca innebuneste, fiind in stare sa-mi smulga copilul din brate. Aproape de fiecare data duc munca de convingere cu fetita sa mearga cu mama ei si sa o asculte.
Singura motivatie a mamei la intrebarile mele ca de ce nu ma lasa sa fac parte din viata fetitei sunt ca nu vrea sa ma vada (ea, mama!), desi motivarea mi se pare lipsita de logica: ea a fost cea care a rupt practic relatia, inselandu-ma, nu am fost violent cu ea, mai degraba invers.
M-am gandit sa folosesc o prietena de familie mai in varsta pe care toti o respecta pe post de mediator, credeti ca este intelept?
In cazul in care am ajunge in instanta, cum as putea proceda ca sa nu ajung iarasi la discretia mamei, daca ea are castig de cauza in stabilirea domicilului, ca dupa cate vad nu prea exista metode de costrangere a mamei sa repecte programul de vizitare.
Spun din capul locului ca nu ma multumesc 2 wekeend-uri pe saptamana, sarbatori, etc. As avea sanse daca cer stabilirea domiciliului la mama si vizite fara program?
Sau sa cer stabilirea domiciliului la mine si vizite fara program (sunt de acord ca fetita sa petreaca chiar mai mult timp cu mama decat cu mine)?
Stiu ca probabil o parte din cei care citesc de la inceputul postarilor cred ca sunt un fraier, sau macar pe aproape, dar specific ca tot ce am facut pana acum am facut pana acum, am facut pentru familia mea, familie care exista in aceeasi componenta in continuare, doar ca unul din membrii si-a schimbat statutul.
Imi cer scuze pentru postul lung, dar am vrut sa expun cat mai mult ca sa va faceti o idee despre situatia in care ma aflu, fiindca ma topesc de dorul fetitei mele. chiar daca pana acum am reusit sa o vad cel putin odata pe saptamana.
Aici vad eu problema: desi traim in prezent, ne raportam la trecut (chiar foarte indepartat, as spune) cand tata era pescar, vanator, agricultor sau soldat si era mai tot timpul plecat de acasa, ingrijirea copiilor revenind in sarcina mamei. Datorita acestui fapt eu plec din start cu minusuri (atentie!!! nu stabilite prin lege), desi poate reusesc sa ma ocup cel putin la fel de bine de un copil cum e fetita mea (aici excludem particularitati, gen sugari) precum o face mama ei. Asta nu cred ca o face o mama mai putin buna, ci doar sunt eu un tata mai implicat.
De aceea mi se pare absurd ca pentru a reusi sa castig dreptul de a petrece un timp aproximativ egal cu fetita mea, eu trebuie sa demonstrez ca mama nu este in stare sa se ocupe de copil.
Aici cred ca este o mare lacuna a practicienilor, de multe ori fiind punctul din care pornesc adevarate lupte pentru copil, parintii aduc tot felul de acuzatii fondate sau nefondate, care nu ii fac parinti mai putin buni, dar care sunt condamnate de opinia publica fara a se raporta la relatia parinte-copil. Tot din pacate, de multe ori, acest lucru se vede si in sentintele judecatoresti, ca doar si judecatorul face parte din parte din publicul care asista la aceasta lupta.
Multumesc pentru raspunsuri si sincer ceea ce s-a discutat aici ma face sa lupt mai abitir pentru a reusi sa rezolv pe cale pasnica acest conflict, fiindca calea cealalta mi se pare lipsita de scrupule, nefiind deloc in interesul copilului sau al parintilor.
Un exemplu clasic de stam drept, dar judecam stramb!
Va multumesc din suflet tuturor pentru raspunsuri, iar parintilor aflati in situatii asemanatoare le doresc sa lase orgoliile deoparte si sa priveasca strict interesul copiiilor.
Multumesc pentru raspuns! In privinta capetelor de cerere sunt oarecum intrigat:
-exercitarea autoritatii in comun de ambii parinti, ...aici inteleg ca noile norme stabilesc din start regula exercitarii autoritatii -stabilirea locuintei minorei la mama, ...aici desi legea nu prevede ca locuinta se stabileste la mama, majoritatea (aici includ atat avocati, magistrati, oameni de rand) urmeaza puterea cutumei, desi din cate stiu sistemul nostru de drept nu este unul cutumiar...si din cate stiu nu exista vreun studiu relevant care sa ateste ca minorul trebuie sa creasca la mama...ce vreau sa zic e ca parintii nu pleaca de pe picior de egalitate in aceasta disputa...de ce nu? mi-e greu sa inteleg. -stabilirea unei pensii de intretinere in favoarea minorei ( in functie de venitul dvs. realizat sau raportata la venitul minim pe economie, dupa caz)...aici din cate stiu norma prevede contributia ambilor parinti. -stabilirea unui program de vizita al minorei ( programul si modalitatea urmand a fi solicitate in maniera in care acestea sa fie atat in interesul minorei cat si al dvs.)....aici formularea mi se pare cel putin nepotrivita, dar daca se pleaca pe premisa de la punctul 2 este de inteles.
Sa nu ma intelegeti gresit, apreciez tot ceea ce faceti benevol pe acest forum si va multumesc in numele tuturor care se folosesc de informatiile pretioase primite de aici, dar nu inteleg de ce nu suntem tratati pe picior de egalitate ambii parinti cand e vorba de copiii nostrii.
PS: Cel mai mult imi doresc ca fetita mea sa aibe parte de ambii parinti, fiindca e in interesul ei, dar si al nostru ca parinti.
Multumesc pentru raspuns! Urmatoarea mea intrebare: nu exista o posibilitate de mediere fara sa se ajunga in instanta, fiindca eu chiar imi doresc ca acest copil sa creasca avand alaturi de ambii parinti si nu imi doresc sa fiu un parinte de wekeend. In ciuda a ceea ce s-a intamplat intre noi eu consider ca fosta mea logodnica este o mama exemplara, doar ca in acest moment nu distinge intre interesul primordial al copilului si interesul ei.
Concret: relatie de 7 ani neoficializata, un ingeras de fetita de 4 ani, o perioada mai grea in relatie in ultimul 1 si jumatate, in ianuarie ea se incurca cu unul din prietenii mei pentru scurt timp, despartire cu scandal!...in care aflu ca nu am fost iubit niciodata si nici o alta justificare... toate astea dupa ce in cei 7 ani am intemeiat o familie, am construit partial si renovat o casa, care se afla in proprietatea mamei ei, am avut grija ca familiei sa nu-i lipseasca nimic, etc. Rezultatul: acum nu cadem de acord asupra modului in care copilul sa-si petreaca timpul cu mine. Mentionez ca, initial, am renuntat la orice pretentie materiala din partea mea cu conditia sa ne crestem copilul impreuna. Pentru scurt timp lucrurile au mers asa cum am stabilit, dar ulterior ea a inceput sa decida arbritrar si se foloseste de faptul ca eu cedez doar ca sa nu provoc un nou scandal. Fetita ne iubeste la fel de mult pe amandoi. Ce ma sfatuiti?
avocatnet.ro explicăm legislația
