Eu am titlu de proprietate interbelic (1938) asupra a 5 ha teren agricol in care se specificau vecinatatile, suprafata, pretul, etc. Terenul a fost inglobat in CAP fara acfordul meu. In 1991 am facut cerere de restituire cf. Lege 18( alta nu era atunci). Primqa data au vrut sa-mi dea actiuni la IAS si am refuzat cf. Legii. Vazand ca refuz ,m-au amanat cu punerea in posesie pana cand au pus in posesie pe toti locuitorii si nelocuitorii satului (neamuri, prieteni) inclusiv pe terenul meu stipulat in actul de proprietate interbelic. Apoi mi-au spus ca respectiva comuna nu mai are teren. Dupa ce i-am dat in judecata mi-au inscenat o punere in posesie. Eu crezand ca ma pun in posesie pe terenul meu m-am dus. De fapt mi-au pus in fata ochilor un PV de punere in posesie pe un alt teren, foarte departe de terenul meu, un teren inclinat, pietros, pe care cred ca l-a refuzat pana si fostul lui proprietar, cine o fi fost acela. Acest PV pe care eu am scris cu mana mea ca nu sunt de acord cu acel teren, a stat la baza emiterii unui titlu de proprietate pe care initial l-am refuza insa mai apoi l-am luat zicand ca de la omul rau sa te multumesti si cu un sac de paie (intelepciune populara)
De la aglomeratia din decembrie , hotia in Romania a capatat niste aspecte extraordinar de ingenioase, incat tiganii care te pacalesc la "alba-neagra" sunt niste bebelusi inocenti fata de primarii (in general institutiile statului) pe care nu stiu cine-i alege dar stiu ca noi ii platim iar Ponta le da suplimente la salarii.
Am cumparat acum 10 ani un loc de veci ( 2 morminte, adica 2,5mx2,4m=6 mp ) in curtea bisericii din satul unde sotia mea mosteneste o casa si terenul aferent care este vecin cu biserica satului pe o latura (cca 35 m). Pentru suma pe care am platit-o preotului, acesta mi-a eliberat o chitanta avand insemnele parohiei, numele meu, suma in cifre si litere, data, specificandu-se ca suma reprezinta contravaloarea a 2 morminte in curtea bisericii. Banii ii erau f. necesari preotului pentru a achita o rata catre o firma care trebuia sa livreze bisericii o poarta masiva din fier forjat.
Locul mormintelor a fost stabilit dar mi s-a spus sa amenajez locul cand cred de cuviinta ( imprejmuire, cruce, flori,etc.) sau, fereasca Dumnezeu, in cazul cand unul dintre noi ar fi chemat in ceruri.
Acum 3 ani gasisem un mester care era dispus sa-mi construiasca un zid jos din beton si sa-l acopere cu gresie neagra urmand ca eu sa procur o cruce de marmura alba cu inscrisurile respective ale familiei. Intrebandu-l pe preot cand pot sa ma apuc de treaba, acesta mi-a spus ca deoarece sotia mea, mostenitoarea casei si a locului vecin cu biserica, nu a fost de acord sa-i doneze (deci GRATIS ) vreo 200 mp ,loc in care biserica sa construiasca o capela unde sa fie adusi mortii satului inainte de inhumare nici el nu mai este de acord sa mi dea locul de veci.
I-am raspuns ca aceste doua treburi nu au nici o legatura una cu alta, fiind doua chestiuni total diferite. A promis ca imi va da banii inapoi. Au trecut 3 ani, bani n-am primit si am crezut ca preotul a uitat de refuzul sau nejustificat, mai ales ca intre timp biserica a construit cu fonduri europene o capela mai mare decat biserica satului, chiar in curtea cimitirului, unde de fapt trebuia chiar facuta si nu in curtea noastra. In vara aceasta l-am intrebat pe preot daca pot sa ma apuc de lucrare. Mi-a spus ca atat timp cat el va fi preot la aceasta parohie eu nu voi putea sa folosesc locul de veci pe care-l cumparasem cu banii jos, cum se spune. Atunci l-am intrebat de ce nu-mi da banii inapoi, bineinteles tinand cont de o dobanda anuala de 10% cat as fi primit de la CEC. Mi-a spus ca nu-mi mai da nimic inapoi, ba chiar ar trebui eu sa-i mai dau niste bani, deoarece soacra-mea nu a contribuit cu nimic la "gardul" de piatra (gros de 400 mm) pe care biserica l-a ridicat (pe terenul soacrei mele ,deci cu acordul acesteia) in urma cu 6-7 ani. I-am precizat preotului ca eu nu sunt raspunzator de asa zisele"datorii" pe care le-ar avea soacra mea, (decedata acum 4 ani, Dumnezeu sa o ierte !), pe de o parte, iar pe de alta parte ceea ce a facut biserica nu era un gard ci un zid de consolidare a terenului bisericii , teren care este mai sus cu mai mult de un metru decat terenul gradinii noastre si nici o lege din lumea aceasta nu obliga pe un vecin sa contribuie la consolidarea terenului celuilalt vecin. In plus, gardul dinainte, de lemn, fusese facut de soacra mea fara contributia bisericii. Pe de alta parte pensia de urmas a soacrei mele, de cateva sute de lei nu ar fi fost de ajuns sa acopere pretentiile preotului daca soacra mea ar fi avut pretentia de co-proprietar asupra zidului de consolidare, drept pe care ea nu l-a dorit si nu l-a reclamat niciodata cat a trait.
Intr-un final de discutie preotul mi-a spus ca nu mai poate sa-mi dea locul de veci deoarece l-a vandut unei alte persoane cu de trei ori pretul platit de mine.
Am fost la protopopul care raspunde de aceasta parohie care a stabilit o intalnire intre parti in prezenta lui. In concluzie protopopul mi-a spus ca acum 10 ani preotul nu trebuia sa-mi vanda locul deoarece nu eram din parohie, eu avand resedinta in Bucuresti, iar preotului i-a spus sa-mi dea banii inapoi+dobanda care de fapt mareste suma initiala data de mine ca pret de 1,5ori.
Eu i-am spus ca o sa dau preotul (sau parohia)in judecata si o sa cer daune + cheltuieli de judecata.
Cred ca purtarea preotului este inselatorie pe fata, fara nici un fel de scrupule.
Cred ca purtarea lui este nedemna de o fata bisericeasca si a incalcat cu buna stiina 3 dintre cele 10 porunci dumnezeesti :
Porunca a 8-a : Sa nu furi ;
Porunca a 9-a : Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau;
Porunca a 10-a : Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
As dori ca un domn care se pricepe sa-mi dea un sfat in aceasta privinta.
avocatnet.ro explicăm legislația
