Bună ziua. Iata răspunsul primit de la Ministerul Muncii și Justiției sociale: Referitor la solicitarea dvs. inregistrata la Ministerul Muncii si Justitiei Sociale sub nr.12787/RG/21.05.2019, mentionam ca ne mentinem punctele de vedere transmise anterior, cu precizarea ca, in situatia prezentata, in cazul cumulului de functii, sunt aplicabile dispozitiile in materie cuprinse in H.G. nr. 250/1992, respectiv dispozitiile art. 3 alin.(1), numai in masura in care cumulul de functii se realizeaza in cadrul a doua institutii publice. Sa inteleg ca din partea Ministerului Muncii pot primi concediu de odihna platit la preuniversitar deoarece am functia de baza la privat?
Conform juristului de la ISJ conform Ordinului de Ministru 5559 din 2011 Art 5 Cadrele didactice în activitate care desfăşoară şi activitate în regim de plată cu ora au dreptul la concediul de odihnă plătit numai pentru funcţia de bază, pentru care s-a încheiat contractul de muncă.
Culmea este ca nu sunt incadrat cu plata cu ora ci cumulat iar acest ordin conform juristului se aplica in cazul meu. Credeti ca este corectă această intepretare a Legii?
Informatii gasite pe net:
Constituția României, art. 38 „Munca și protecția socială a muncii”, recunoaște dreptul salariaților la „concediul de odihnă plătit”.
Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 4 noiembrie 2003, privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru, art. 7, prevede ca „un lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni, perioadă care nu poate fi înlocuită cu o indemnizație financiară” (cu excepția cazului încetării relației de muncă). Statelor membre nu le este admisă nici o derogare în ceea ce privește articolul 7 din Directiva 2003/88/CE.
România este Stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (lege organică), intrată în vigoare la data de 01 martie 2003 dispune la art. 145 că „durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare”.
Art. 145 nu distinge că „ziua lucrătoare” trebuie să fie numai de 8 ore, în cazul cazul acordării concediului de odihnă anual.
Codul Muncii, la art. 144, dispune că „dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților” („salariatul” este definit la art. 10 din Codul Muncii) și că acest drept „nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări”.
Art. 144 nu limitează dreptul ca fiind garantat exclusiv salariaților încadrați la funcția de bază.
Tot salariat este definit și cel care lucrează prin cumul (vezi art. 35 din Codul Muncii) „în baza unor contracte individuale de muncă”.
În situația în care relația de muncă se derulează în baza unor contracte individuale de muncă, clauzele acestora nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit (vezi art. 11 din Codul Muncii).
Art. 11 nu impune această obligație ca fiind exclusivă contractului individual de muncă încheiat la funcția de bază.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (3) Codul Muncii dispune ca unul din elementele din informarea persoanei selectate pentru angajare să fie durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul (lit. i) și că elementele din informare trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă.
Codul Muncii nu limitează informarea persoanei selectate ca fiind obligatorie doar la funcția de bază.
Având în vedere considerentele mai sus prezentate, devine foarte clar că legiuitorul nu limitează concediul de odihnă anual plătit ca un drept exclusiv salariatului încadrat într-o funcție declarată ca fiind de bază. Concediul de odihnă anual plătit este un drept care se acordă salariatului indiferent că acesta este angajat într-o unică relație de muncă sau că acesta lucrează prin cumul (funcție de bază și funcție cu timp parțial). În cazul cumulului, salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual plătit atât la funcția de bază (min. 20 zile lucrătoare a câte 8 ore fiecare), cât și la funcția ocupată prin cumul (min. 20 zile lucrătoare a câte „n” ore fiecare, potrivit cu fracțiunea de normă).
Acum cativa ani intr o tema apropiata ați susținut următorul lucru: "Coroborand dispozitiile art. 115 alin. (2) cu dispozitiile art. 135 C. muncii, se deduce ca durata maxima legala zilnica a timpului de munca este de 12 ore. ....Intr-adevar, in practica, exista astfel de situatii semnalate de dvs .. insa art.35 C.mun. reglementeaza cumulul de munca fara a face o anumita limitare la numarul de c.i.m. sau timp de munca ..."Chiar si asa se refera la un singur CIM? Daca da, cum pot dovedi unui jurist ca cele doua articole din lege se refera la un singur loc de munca? Juristul cu pricina interpreteaza ca cele 12 ore se refera la durata maxima a timpului de lucru in cazul cumului de functii.
avocatnet.ro explicăm legislația
