Draga Domnule Ionița, am mulțumit anterior pentru mesajele primite, eu vreau sa cunosc toate posibilitățile, îmi cer scuze dacă mesajul anterior a supărat pe cineva, nu asta a fost intenția mea ci am vrut sa subliniez faptul ca este foarte ușor sa arați cu degetul.
Cineva a sugerat sa arat acest forum mamei copilului, eu m-am gândit ca nu ar fi bine sa știe și dansa (este vorba despre soacra mea), dar acum cred ca ar fi bine sa vadă și ea ce spuneți dvs.
S-a vorbit mai sus despre vehementa mesajului scris de mine, mesajul a fost conceput asa datorita faptului ca ma deranjează moralitatea specifica de roman, adică moralitatea de TV gen Dan Diaconescu, și moralitatea afișata pe internet, pe amândouă le consider false. Daca am dovedi aceste calități morale și în viata de zi cu zi sunt convinsa ca tara asta nu ar fi ajuns în asemenea hal.
Forumul se numește "avocatnet", categoria este "Discuții juridice - Dreptul familiei" unde am prezentat situația cu aceasta fetita și va citez din mesajul meu "ma interesează un precedent legal".
Daca vroiam altfel de răspunsuri puteam apela la un forum specializat pe psihologie, etc....
PS. Ca sa ne lămurim: nimeni nu a tratat urat acest copil, este un copil care a fost și este foarte bine îngrijit, dar refuza absolut tot ce i se oferă.
Sunt de acord cu cu domnii care au spus ca primii ani de viata sunt decisivi la copii. Bănuiesc ca problemele de acolo au apărut și în acest caz. Mama ei naturala a părăsit-o la spital, are 10 copii (da 10!!!) cu bărbați diferiți, pe toți i-a părăsit la naștere, deci nici măcar nu intra în discuție.
Doamna despre care discutam are și copii naturali mai mari decât fata adoptata, pe fata a luat-o pentru ca a considerat ca are posibilitatea de a da o șansă unui copil. Dar ma gândesc ca este depășita de situație...
Legile din Romania sunt făcute după ureche în ceea ce privește copii abandonați, adoptați sau sub tutela Statului, în străinătate exista centre specializate pentru copii cu acest tip de tulburări emoționale și comportamentale severe. (la noi exista vestita școală de corecție). In mod normal Statul ar trebui sa pună la dispoziție astfel de centre cu psihologi și terapeuți, pentru ca nu toți părintii adoptivi sau naturali au capacitatea de a gestiona astfel de copii cu probleme emoționale. ( si nu ma refer la orfelinate unde situația este fenomenal de disperata)
Si încă o chestie, eu personal, nu cred ca furtul, bătăile și injuriile reprezinta un comportament normal pentru adolescenți.
Desfierea este o soluție finala într-adevăr, dar nu cred ca ar trebui privita asa de rău, nu ma refer numai la acest caz, dacă acești copii ar fi ajutați de persoane care au fost pregătite profesional pentru acest lucru, multi dintre ei ar fi putea fi reintegrați în societate normal, decât sa fie plimbați intre asa-zișii asistenți sociali.
Buna ziua,
Problema este următoarea acum 10-11 ani o cunoștința a adoptat o fetita de 2 ani jumate, care anterior fusese data în grija unei asistente maternale. In momentul adopției copilul de abia știa sa mănânce și avea unele carente în privința relațiilor cu cei din jur. Doamna care a crescut-o are și a avut posibilități materiale foarte bune, numai ca deși a avut tot ce și-a dorit din punct de vedere al educației și material, nu a vrut sa-si gasesca exemple comportamentale in casa, ci le-a preferat pe cele din afara casei, adică acum la 13 ani se poarta ca un copil crescut pe strada (înjura, fura, se bate etc.), în plus a fost mutata la cel putin 5-6 școli pentru ca nu este capabila sa învețe absolut nimic. Ultima pățanie a fost furatul de aur din casa pe care l-a dus la amanet (aurul a fost recuperat ulterior) .
Nu doresc răspunsuri de genul "vai de mine de ce oare adopta copii acești oameni nenorociți", va invit sa stați o săptămâna cu un astfel de copil și va garantez ca veți ajunge la aceiași concluzie!
Mulțumesc!
P.S. Cunosc legea adopțiilor, ma interesează dacă exista un precedent pentru un astfel de caz și pe ce baza a fost făcut.