desfierea unui copil înfiat

Imi cer scuze, poate nu este tocmai potrivita interventia mea in acest topic.


Am 19 ani si jumatate, sunt eleva in clasa a 12-a si ma intreb daca aceasta fetita ar fi fost nascuta de mama care a crescut-o, cum ar fi procedat dansa in aceasta situatie? Nu ar fi avut posibilitatea sa se gandeasca la varianta subiectului deschis de Dvs.

Am sa va spun o poveste adevarata.

Pe scara cu bunica mea locuieste o familie care cu multi ani in urma a adoptat o fetita. Era cuminte si avea un comportament normal. Prin "bunavointa " vecinilor, cand era in clasa 5-a, a aflat ca este infiata de aceasta familie. Nu le-a spus nimic parintilor, insa a inceput sa se comporte altfel. Erau in acea vreme niste stilouri chinezesti, cu penita foarte subtire. A facut gauri cu penita, in peretele de langa biroul unde-si facea temele. Scotea carnea din congelator si o arunca afara pe fereastra, cainilor si pisicilor. Nu a mai invatat si a inceput sa fure din casa bani. Dupa un an in care parintii nu au reusit sa o aduca pe calea cea buna si nici sa scoata de la ea vreo explicatie, mama a gasit o scrisoare. Era pentru dansii, parintii care o cresteau si in care isi explica comportamentul. Si ii ruga sa fie dusa acasa, la familia care o abandonase, la mama ei naturala.

Ca sa scurtez, vecinii bunicii mele au pregatit bagajele fetei, i-au pus toate jucariile, au urcat-o in masina si au mers cu ea la parintii naturali ai acesteia. Fata fusese infiata de la o familie saraca, care mai avea alti 10 copii, ea fiind ultima nascuta. Erau din aceiasi comuna sau sat cu parintii mamei care adoptase fetita. Cand s-au apropiat de casa in care locuia familia ei naturala, peisajul era dezolant. O casa din chirpici si in strada toti fratii ei, mai mult dezbracati decat imbracati. Mama care o crescuse a luat-o de manuta, i-a luat bagajele si i-a spus ca aceea este familia ei adevarata, unde ea vrea sa traiasca. Fetita a avut un soc, a inceput sa planga...atunci a realizat ca era un copil norocos ca avea astfel de parinti care o cresteau. S-a intors spre dansii, le-a cerut iertare si i-a rugat sa o duca acasa la ei, pentru ca acolo este adevarata ei casa si adevaratii ei parinti.

A fost o lectie pentru copilul de atunci, care astazi este medic pediatru.

Daca aceasta postare este considerata offtopic, rog domnii sau doamnele moderator sa o stearga.

Va multumesc.
Andreea-Maria Ionescu

Nu o poate desfia ( desface adoptia) decat daca dovedeste un interes al copilului, ceea ce e exclus.

un copil de 13 ani nu poate fi "rau".. o fetita la pubertate care are nevoie de incredere, dragoste grija, situatia materiala nu cred ca e neparat relevanta desi nu este de neglijat, recunosc. ma intreb cum a ajuns un copil crescut de la 2 ani sa fure, sa injure etc?? niciun copil nu se naste rau.. ce s-a intamplat? faptul ca este infiata nu presupune ca trebuie sa devina o delicventa. e vorba de educatia data de la 2 ani pana atunci. poate ca in primul rand parintii (nu-i numesc adoptivi, sunt parintii ei, cei care o cresc , educa si cred ca o iubesc). undeva au gresit... e vorba de oameni maturi, parinti...decat sa fie aruncata ca o masea stricata, numai pentru ca greseste ca orice copil, infiat sau nu, nu mi se pare normal. cred ca o vizita la un psiholog pentru toti ar fi salutara...nu se poate ca un om care se numeste parinte sa-si arunce copilul pentru ca nu corespunde standardelor....daca era copilul lor biologic si era la fel, ce ar fi facut. l-ar fi gonit pe strada??!!!...ah, da e adoptat si atunci poate fi aruncat.. ca un obiect... si NU, legal vorbind nu se poate vorbi desface adoptia.

Ar fi complet anormal sa se permita asa ceva - desfierea. "Am luat o jucarie si e stricata, deci o returnez." Eventual puteti gasi pe altcineva care sa o infieze. Oricat ar fi de rau e un copil inca. Poate nu ar strica sa vada cine ii sunt parintii si sa stea la ei putin. Intamplarea povestita mai sus poate sa fie rejucata cu alte personaje. Unii copii isi inchipuie ca parintii exista doar pentru a le satisface lor toate poftele si capriciile. Prea binele nu duce intotdeuna la bine.

Mie mi s-ar parea foarte normal ca un copil infiat care are un comportament salbatic, antisocial de tipul celui descris, sa poata fi desfiat si lasat pe drumuri, mai ales daca relatia cu parintii adoptivi a devenit ireconciliabila. Puneti-va in locul acelui parinte adoptiv...Ce ati face? Ati intoarce si celalalt obraz, v-ati lasa calcati in picioare?