.Am o fata de aproape 16 ani, am adoptat-o, stie tot adevarul, nu ...

Daca puteti detalia, de la ce discutii, sau in ce momente i se declanseaza crizele de isterie.

Care ar fi cauzele, pretentii, cerinte refuzate, frustrari nejustificate..., sau o apuca asa din senin'?

S-ar putea sa i se fi declansat o boala psihiatrica, care n-o poate trata un psiholog.

Ok,am sa dau exemple ce s-au întâmplat: avem o aplicatie in familie in care apare fiecare unde ne aflam, i-am explicat fetei ca e pt siguranță,in caz ca pățește ceva sa stim unde a fost, dar de asemenea am rugat-o de multe ori : ”sa ne scrii cand ajungi in X sau Y loc.” Acum imi da peste ochi ca o urmarim si nu se poate distra, spune: ”am niste parinti horror care mă stokaresc” de ce trebuie sa stim noi unde e ea?

Alt exemplu daca luna asta nu am bani sa ii cumpar adidasi cu 600 de lei si ii explic ca am 300 de lei, dar 600 nu, dar luna viitoare sau daca ne mai intra bani ii cumpar (nu de parca nu ar avea încălțăminte sa nu ma înțelegeți greasit). incepe cu șantaj emoțional,ca bine ca nu aveti bani de mine, ca ce părinți suntem, ca noi am adoptat-o doar s-o chinuim etc. Menționez ca recent am făcut schimbul de haine vara/iarna si am bagat 6 saci mari de hine in dressingul ei. Dar ei daca ii tuna si vede ceva trend ,ea vrea, dă Doamne acuma, si daca nu ii luam face in tot halul cu noi

Noi mai ținem legatura cu un psiholog de la DGASPC cu care ani de zile ne-am sfătuit,dar ne-a spus ca acesta i se pare un comportament de adolescenta si ca incearca sa forțeze limitele de acasa, ca este un copil usor influentabil si atunci normal ca vine acasa si cere aia si aia si aia!ve de la anturaj,vde la iubi de la social media etc

Bun, dar eu ca parinte trebuie sa indur astea? Noi mereu am vb cu calm, mereu am explicat si exemplificat orice decizie sau regula,c hiar trebuie eu sa indur atitea cand eu si sotul altceva nu am facut de at sa ii oferim familie, caldura, dragoste….si ea sa fie atit de cruda? Sincer prima data am crezut ca e bipolara, dar nu e, conform psihologului de la scoala…. ca doar acolo a vrut sa mearga

Face poze la conversațiile noastre de familie, le taie le editeaza si i le trimite la iubi si i se plinge lui si tuturor ca noi nu ii dam voie sa fac aia si aia si aia, dar de fapt deja atita liberatete are ca deja mi se pare si prea mult. Nu i se poate interzice nimic, absolut nimic ca la toate are o replica sau ultima ei arma sunt crizele, saritul la bataie sau muscatul.

Cand merge in oras se plimba ore in sir pe jos, dar cand trebuie sa vina acasa cu autobuzul incepe cu mesajele ca i rau, ca nu poate merge ca leșina pe strada. De vreo cateva ori am pus botul si am fugit dupa ea cu masina, ba am dus-o si la urgente, fata nu avea absolut nimic nimic. M-a pus sa ii fac analize desi de abia trecuse 2 luni de cand ii facusem un set total de analize, dar a inceput cu :”ce parinti sunteti voi,eu poate am o boala si voua nu va pasa”

I-am facut si nu avea nimic, apoi am stat si am urmarit putin si ne-am dat seama ca se preface, ii este rau doar cand trebuie sa vina acasa,pt ca domnișoara ar vrea sa fie purtată doar cu masina. Din cauza serviciului nu avem cum, cand putem o luam cand nu este bus, dar ei atunci ii este rau. Si se plinge la iubi si familia lui iubi zice de noi ca ce parinti suntem noi, vai ca lăsăm copilul asa si de fapt noi in afara ca suntem terorizați de ea altceva rau nu facem

S-ar putea sa nu aiba chiar tulburare bipolara, dar din descrierea dumneavoastra e clar ca sufera de tulburare de comportament.
Va inteleg ca va este greu cu ea.

Mai apelati si la o a 2-a opinie, cereti si parerea unui psiholog clinician, din afara DGASPC.