Perioada de monitorizare post adoptie

adoptia poate fi desfacuta in cazul in care fata de adoptat este necesara luarea unei masuri de protectie prevazute de lege, daca desfacerea adoptiei este in interesul superior al copilului. ( art476 alin 2 NCC)

Nu a fost monitorizat destul inainte de adoptie ? Un proces de adoptie dureaza destul, instanta nu incuviinteaza usor adoptia, ce a aparut nou abia acum dupa adoptie ?
Copilul e micut are 4 ani, nu inteleg de ce e greu sa se adapteze in familie, problema n-o vad la copil ..

Monitorizarea a durat 90 de zile, cat copilul a fost dat in incredintare in vederea adoptiei, inainte de asta a fost o perioada de cateva saptamani in care familia si copilul s-au vazut destul de des, au petrecut timp impreuna. Copilul ii vedea ca pe niste colegi de joaca. In cele 90 de zile nu s-au inteles bine, dar au fost convinsi ca totul se va rezolva cu rabdare, ca e copilul mic, dar lucrurile stau din ce in ce mai rau. Prietena mea spune ca a fost presata sa ia copilul prea devreme acasa. In aceasta perioada de monitorizare post adoptie se poate face recomandarea sa se desfaca adoptia? E spre binele ambelor parti.

cei de la protectia copilului ce zic ?
Nu cred ca lucrurile nu se pot rezolva astfel incat sa le fie bine candva, nu cred ca va dovedi ca desfacerea adoptiei e in interesul copilului..
De ce l-a adopat sau nu a mai cerut un ragaz daca nu se intelegeau ?
De ce la inceput i se parea copilului ca sunt colegi de joaca si acum s-a schimbat foaia ? Posibil ca parintii au avut un alt comportament inainte de adoptie.

Ce sa zic... problemele au inceput cand parintii au incercat sa impuna o disciplina, un program de somn, de masa, jocuri si altfel decat chitaieli si prosteli... cand nu l-au lasat sa se joace cu mingea in casa, sau cand au incercat sa-i arate cum sa salute, si multe altele... copilul e suparacios, ambitios, tipa... prietena mea a incercat toate metodele de a se intelege cu el... sotul ei se ocupa de copil mai mult la joaca, normal ca pe el il place mai mult, dar nici pe el nu-l asculta deloc... am asistat si eu la scene de groaza in casa lor... prietena mea a adoptat copilul si sub presiunea sotului, si a celor de la Directia Copilului, si de mila copilului sa nu-i provoace traume... acum regreta si sotul ei ca a adoptat... iar copilul pare sa-i urasca uneori (de cele mai multe ori)...

de cat timp l-au adoptat?

LE: nici macar nu conteaza.
Am un copil de aproape 10 ani, al meu propriu si personal eu l-am nascut, care indiferent ce regula as incerca sa-i impun strange pumnii, bate din picior si se declara (spectaculos) neinteles. E un copil bun, ascultator, intelegator si istet. Daca se nimereste cineva prin casa noastra cand ii spun ca e momentul sa-si inchida tableta are ocazia minunata sa asiste la o scena de groaza cu "NU-TI PASA DE MINE!", "EU SUNT DOAR DISPRETUIT IN CASA ASTA!" cu batut din picior si trantit de usi. Eu nu reactionez la scena lui doar ii amintesc pe un ton normal de ce exista regula cu timpul limitat la astfel de jocuri. Inainte de a adormi are grija sa imi aminteasca cat de mult ma iubeste.
Orice parinte cu copii normali va va spune ca asta e o situatie normala si nu de groaza. De groaza e atunci cand copilul tau incearca sa se sinucida, fuge de acasa, se drogheaza, e bolnav de o boala pe care nimeni nu stie sa o trateze, etc.

Cred ca prietena dvs incearca sa impuna prea multe reguli si toate dintr-odata.
Si mai cred ca are asteptari prea mari de la un copil care inca nu o vede ca pe o persoana stabila in viata lui. Asa ca o pune la incercare. Asta fac copiii din primele zile de cand se nasc: testeaza limitele.