Multumesc fff mult pentru raspuns si de acum incolo o sa apreciez la justa valoare acest site.
Am sa completeaz textul de mai sus cu niste mentiuni pe care am omis sa le mentionez.
Inca din primavara i-am dat sotiei mele o declaratie prin care recunosc ca nu am nici un fel de pretentie materiala si nu doresc sa impartim absolut nimic din bunurile comune sau din alte bunuri. Sa ii ramana ei totul. Sunt de acord si imi i-au angajamentul oriunde, la notariat, la tribunal, oriunde, ca in cazul in care este bolnava ii voi plati toate cheltuielile si o voi ingriji si ii voi plati si pensie de intretinere.
Da aveti dreptate cu obiectele de inventar, eu plecam dimineata pe santier si ea ramanea singura cu angajatii sa duca afacerea mai departe. Eu am si am avut mare incredere in ea din toate punctele de vedere si din cauza asta am lasat-o singura, mai ales ca acea munca pe care on facea era pt ea una f placuta, avea societate, din randul angajatiolr, dar mai ales al clientilor cu care avea o relatie foarte buna. Sa nu mai spun ca ma ajuta si acum in aceasta privinta. Stiu ca daca priviti lucrurile in mod obisnuit, fara sa stiti amanunte, impresia este una asemanatoare cu ce ati spus dvs.
Nu am jignit-o si din contra nu am pierdut nici o ocazie sa o laud si sa-i subliniez calitatile de PR-ist si de comerciant, avand in vedere ca eram constient ca ea este sursa de venit, in acest moment, eu fiind ocupat cu acel edificiu. Mai mult de atat eu am o capacitate de productie care in acest moment este conservata din aceleasi motive, ca nu am timp sa o supraveghez. In orice moment se poate reporni astfel incat mijloace materiale ar fi.
As fi putut, de nenumarate ori, sa ma duc la noul ei servici sa o conving intr-un fel (numai de buna voie) sa mergem la un control sau cum spuneti, la o consiliere psihologica. I-am propus la telefon acest lucru, dar daca ea a refuzat nu am insistat, ca sa nu o ranesc. Este adevarat ca are o anumita teama de mine ca as putea sa o duc la spital pt ca in cateva randuri bune prin lunile Septembrie-Octombrie cand a avut crize majore de depresie, m-a implorat sa nu o duc la spital si nu am dus-o. Daca nu am dus-o atunci nu o voi duce nici acum cu forta, dar sunt constient ca intr-un fel sau altul aceasta stare pana la urma se va finaliza si fereasca Dumnezeu sa faca o prostie....
Oricum, va multumesc foarte mult, pentru ca ati fost atent/a la text si nu va condamn pentru ca ati interpretat intru-cat, oricine l-ar fi citit la fel ar fi crezut.
Repet nu ma intereseaza nici un bun material sau alte asemenea, in acest sens i-am dat acea declaratie, deasemenea chiar sunt de acord sa divorteze daca asta vrea, singurul lucru pe care il vreau este sa mearga cat mai curand la acel control calificat pentru a se trata si a nu mai fi in pericol. Cine garanteaza ca la viitorul esec, indiferent de natura acestuia nu va incerca din nou...??? asa cum spun si medicii, de fapt. Puteti citi pe net care sunt simptomele acestei forme de depresie...maniacala si ce repercursiuni poate avea in comportamentul bolnavului...
Cu respect!
Avem 36 de ani casnicie, timp in care nu ne-am certat niciodata si nu ne-am adus unul altuia injurii sau altele asemenea, cu exceptia unor mici contraziceri foarte rare si fara repercursiuni, normale cred eu in orice familie.
Nici unul dintre noi nu consuma in exces bauturi alcoolice si nici unul nu am avut excese de comportament, care sa-l fi deranjat pe celalalt.
In acest timp am realizat o familie sanatoasa avem impreuna multe realizari, firme, imobile excursii, doi copii mari cu multiple studii universitare in strainatate unde sunt de fapt stabiliti. In Mai 2012, odata cu schimbarea regimului in Romania am intrat amandoi din cauza situatiei economice care s-a inrautatit intr-un timp foarte scurt, in criza economica firmele noastre facand datorii si situatia financiara s-a degradat in mod accelerat. De-a lungul anilor am acumulat ceva avere reusind ca din mostenirile de la parintii si bunicii mei si din propriile castiguri sa fim proprietarii a mai multor case terenuri si de asemenea si altor valori.
Am stabilit impreuna cu sotia mea ca eu sa ma ocup de productia pe care o faceam si de constructiile pe care le incepusem si ea sa faca contabilitatea acestor firme si sa faca o parte din vanzari. Astfel cativa ani, magazinul a functionat intr-un fel fara mine deoarece intre timp eu am construit un imobil cu patru etaje in regie proprie cu muncitori angajati pe etape ale constructiei, eu fiind obligat sa stau in permanenta sa supraveghez lucrarea si sa organizez santierul. In acest timp, fiind si in timpul crizei economice rulajul in magazinul nostru a fost variabil, dar oarecum constant si de cate ori sotia mea “se incurca” am vandut cate un imobil si am platit datoriile care cresteu uneori vertiginos. Intre 2008 si 2012 a fost o perioada in care am vandut si am materializat cam aproape tot ramanandu-ne doar noua constructie, care este neterminata fiind in stadiu de structura la rosu si casa bunicilor mei care se situa intr-o zona relativ centrala si scumpa.
In mai 2012 schimbarea regimului a facut sa ne scada in scurt timp numarul de clienti in proportie de 90%.
Am pus in vanzare si casa bunicilor pentru ca datoriile pe care le facuse sotia mea la banci si la furnizorii nostrii crescusera atat de mult incat se apropiau de valoarea acelei case.
Atunci am facut amandoi o forma de depresie care ne-a afectat mai ales ca am dat mii de anunturi sa vand casa bunicior dar nimeni nu cumpara, dar cel mai grav a fost ca preturile caselor scadeau zilnic in proportie foarte mare.
Eu sunt barbat si sunt mai rezistent, dar sotia mea a facut o forma grava, erau zile cand nu se ridica din pat nici la ora cinci dupa amiaza. Am tinut-o in brate mult timp, luni de zile si am linistit-o spunandu-i mereu ca pana la urma se va vinde casa si vom scapa de datorii.
In octombrie 2013 s-a vandut casa la un sfert din valoarea reala si intr-o saptamana am achitat toate datoriile si chiar ne-au mai ramas si niste bani si cu o parte din ei am schimbat masina cu una de lux relativ scumpa ca sa o avem la batranete dar mai ales sa avem o valoare care sa se pastreze cat de cat si in caz de nevoie sa avem ce vinde ca sa ne salvam.
Am cumparat masina in decembrie 2013 si m-am intors in tara pe 17 Decembrie cu noua masina...
Pe data de 19 cand eram plecat sa ma interesez de actele pentru masina am primit un mesaj de la sotia mea care ma anunta ca m-a parasit si sa nu o caut.
Am facut o criza de panica si aproape am lesinat mai ales ca noi in cei 36 de ani de casnicie nu am fost niciodata despartiti nici macar o zi. Am fost impreuna in toata lumea, am vizitat 28 de tari in Europa, in Asia si in Africa, avem fini si intotdeauna am avut un nivel de trai pot sa spun bun.
Si-a aruncat telefonul ca sa nu poata fi depistat, a luat una din masini a luat din cont toti banii pe care ii mai aveam 11.000 Euro, eu mai aveam ascunsi in rezerva 9500Euro, i-a gasit si i-a luat si pe acestia, niste bijuterii etc. In general multe lucruri de valoare. Am turbat, o saptamana m-am zbatut intre lacrimi si disperare. La un moment dat am primit un mail de la ea in care imi spunea ca a plecat de langa mine din cauza relatiei mele cu fiii mei pentru ca devenisem prea rece cu ei si ca ei nu i se parea normal (fiul meu cel mare s-a stabilit definitiv in Germania, are un servici bun castiga cateva mii de euro pe luna si a reusit sa-si fac o situatie)
Intr-adevar educatia pe care le-am dat-o a fost una spartana, dar amandoi au facut scoli inalte, vorbesc patru limbi straine, sunt informaticieni, canta amandoi la diferite instrumente, sunt cu bun simt si au sapte ani de acasa, etc.
Imi reproseaza in acea scrisoare ca nu incetez odata sa-i mai consider copii...
Tot in acea scrisoare imi marturiseste ca a vrut in ultimile luni sa se sinucida de cateva ori, cautandu-si in acest timp tot felul de grinzi prin garaj de care sa se spanzure, sau s-a gandit la tot felul de metode ca sa-si puna capat zilelor.
Mi-a indicat sa caut in calculatorul ei unde o sa gasesc o scrisoare de adio. Intr-adevar am gasit-o. Si m-am speriat. Se vedea ca este scrisa de un om bolnav.
M-am dus la politie si le-am spus ca a pecat de acasa si ca am gasit acea scrisoare dar nimeni nu a facut nimic. M-am dus la spitalul Ghe. Marinescu si am vorbit acolo la camera de garda cu medicii psihiatrii de servici. Dupa ce le-am povestit ce s-a intamplat, m-au sfatuit sa ma duc la domna profesor sef de sectie la spitalul de psihiatrie.
Am rugat-o pe acea doamna ca inainte de ai povesti de ce am venit acolo, sa ma evalueze pe mine din punct de vedere psihiatric si sa-mi spuna daca am vreo problema. M-a consultat si mi-a spus ca sunt in “limite normale”. I-am povestit ce s-a intamplat cu sotia mea si m-a ascultat mai bine de o ora. La sfarsit mi-a spus cu fermitate ca daca tin la sotia mea, trebuie neaparat sa o gasesc intru-cat se poate sinucide in orice moment din cauza ca sufera de o forma de depresie rara si foarte periculoasa, mai precis “depresie maniacala” care se manifesta prin stari alternative care se schimba brusc. Acum este viteaza si increzatoare si are curaj nebun si dintr-o data trece in stare de depresie profunda in care mai mult ca sigur se va sinucide mai ales ca are antecedente.
In tinerete cand avea 17 ani a baut detergenti probabil tot dintr-o nemultumire si a stat zece zile internata la urgenta unde i s-au facut spalaturi. Au salvat-o atunci si parintii ei stiau ca se poate sa mai incerce vreo data. Eu am aflat ceva mai tarziu dupa ce ne-am casatorit.
M-am dus din nou la politie si le-am descris diagnosticul pus de dna profesor dar acestia au spus ca ei nu o pot duce la spital si au invocat tot felul de motive, ca sa scape de mine...Dupa vreo cateva saptamani am descoperit in lista de numere de telefon de la compania la care avem telefoanele firmei, la convorbirile soacrei mele, care nu-mi mai raspundea la telefon, un numar care se tot repeta zilnic si am banuit ca este noul numar al sotiei mele.
Am sunat si intr-adevar ea era. De atunci a trecut aproape un an, m-am purtat cu manusi, am protejat-o si nu am vrut sa o jignesc. Nu am vazut-o niciodata fata in fata de atunci doar am vorbit la telefon.
Am intrebat-o daca motivul plecarii ei a fost un alt barbat, s-a jurat si se jura si acum ca nu ii mai trebuie in viata ei un barbat. Mi-a repetat asta de zeci de ori de atunci pentru ca eu nu vad nici un motiv logic, in afara de boala, pentru care ar fi plecat si am enumerat toate posibilitatile logice care ar fi determinat-o sa faca acest lucru, dar exclude cu desavarsire varianta altui barbat.
Intre timp s-a angajat la o firma, am aflat cu totul si cu totul intamplator unde lucreaza, a facut o cerere de concediu de cateva zile pentru a pleca in Germania la fiul meu care intre timp mi-a facut un nepot si din greseala mi-a trimis mie acea cerere de concediu..
Nu am profitat de asta ca sa ma duc dupa ea si i-am respectat dorinta de a nu ma duce, mai ales ca in discutiile la telefon cateodata se vede foarte clar ca este tulburata si chiar nu vorbeste normal, ba este exaltata, ba trista, etc.
Intre timp a inaintat divortul, nu am primit nici o citatie. La un moment dat m-a sunat o grefiera de la judecatorie si m-a intrebat de ce nu m-am prezentat la cele trei termene care trecusera. I-am spus ca nu am stiut si atunci mi-a trimis pe mail citatia In ea adresa era trecuta gresit, avocata ei a stalcit numele strazii si astfel citatia nu a ajuns la mine. S-o fi facut intentionat? Atunci nu mi-am dat seama de asta.
Imediat am vorbit cu sotia mea si am intrebat-o de ce face un asemenea pas si in acea discutie (la telefon) am aflat cum s-au petrecut lucrurile in realitate
Cat am fost eu plecat in Germania sa iau masina, sotia mea s-a dus la un dentist in apropierea casei noastre si cat isi astepta randul sa intre pe scaun, a intrat in vorba cu o dna care era asistenta stomatologului, ulterior, pentru ca se ducea in fiecare zi, a aflat ca dna respectiva era sotia dentistului si ca era avocat si avea cabinetul intr-o camera alaturata acelui hol.
Din vorba in vorba, avocata a aflat ca sotia mea este nemultumita din cauza crizei economice prin care de abia trecusem, ca am vandut o casa, ca eu eram plecat dupa masina, ca avem bani, etc. S-au imprietenit si dupa ce i-a povestit viata ei, avocata i-a spus ca ea crede ca eu sunt de vina pentru tot ce s-a intamplat si a intrebat-o de ce nu divorteaza ca ar putea sa o asiste ea. Asta a durat aprox 7 zile exact cat am stat eu in Germania.
Cum spuneam la inceput, a doua zi dupa ce m-am intors, sotia mea a parasit domiciliul. Dna avocat a cazat-o pe sotia mea undeva in provincie la Fierbinti, i-a facut cunostinta cu o fosta colega de scoala care este mediatoare in procese de divort, tot din Fierbinti, si in acest fel sotia mea a cheltuit aproape toti banii cu care plecase de acasa. Nu stiu exact sumele pe care le-a cheltuit dar din cat am reusit sa o trag de limba pe sotia mea dentistul sotul avocatei i-a luat in jur de 6000 de Euro, mediatoarea cateva sute, avocata probabil a luat si ea o suma importanta. Important este ca sotia mea a ramas aproape fara bani din cei cu care plecase...
Nu v-am spus pana acum dar avem un imprumut de 90.000 de Euro la o banca pentru care platim 900E/luna la alta banca avem o linie de credit de vreo 600E plus cheltuielile casei plus alte neprevazute.
Astia erau toti banii pe care ii aveam la acea vreme, eu nu prea ma pricepeam sa vand in acel magazin, de vandut ceva de valoare, nu prea mai aveam ce, poate doar masina pe care de abia o luasem, am incercat sa o vand am cheltuit o gramada de bani pe anunturi, pe targul Vitan etc. si nu s-a vandut ca este scumpa...
Acum eu sunt cel care vinde la magazin dar nu am talentul ei si nu cunosc marfa ca ea, nu reusesc sa fac decat maxim 30-40% din ce vindea ea...Nu imi ramane decat sa vand casa asta noua la care muncesc de zece ani, si mai mult am muncit eu, am fost de toate, dulgher, fierar, zidar, rigipsar, electrician, etc.
Acum, luna trecuta pe 31 Octombrie, s-a dat hotararea pentru divort cu drept de apel in 30 de zile, instanta a aprobat divortul din vina ambelor parti dar nu i-a aprobat sotiei mele cererea de a-si pastra numele meu intru-cat eu nu am fost prezent.
Acum eu vreau sa depun cererea de apel tocmai pentru ai cere instantei sa-i aprobe sotiei mele sa poarte in continuare numele meu. Avem copii, acum avem si un nepot si probabil ca vom mai avea si nu este normal sa aiba alt nume.
Asta ar fi un motiv pentru apel.
Al doilea motiv dar nu cred ca este legal, ar fi ca instanta sa o oblige pe sotia mea sa mearga la un psihiatru (oricare) de la Ghe. Marinescu si in urma unui control acesta sa ateste daca are discernamant sau nu.
In cazul in care acesta constata ca este sanatoasa si este in limite normale si nu este in pericol sa se sinucida, nu am nimic impotriva sa divortez, indiferent care ar fi motivele sotiei mele, chiar daca ar avea pe cineva, asta e viata si nu am ce sa fac in acest caz, dar sustine cu tarie si se jura ca nu are pe nimeni si nu mai vrea in viata ei un barbat...m-a avut pe mine si s-a saturat. Sincer sa fiu nu prea sunt cuvintele ei o cunosc din 1976 si peste doi ani ne-am casatorit... stiu ce vorbesc.
Nu stiu ce alte motive as putea invoca in cererea de apel pentru a impiedica acest divort, chiar imi iubesc sotia si sufar din cauza asta.
Parerea mea este ca avocata, dentistul si mediatoarea sunt un grup infractional si nu cred ca e prima data cand procedeaza asa. Sunt multe femei cu bani care se duc sa-si puna implanturi dentare, care nu sunt ieftine, daca pe hol te agata cineva cu experienta care te citeste si te imbrobodeste si te convinge sa ii dai bani cum aratat mai sus, esti victima sigura
Am nevoie de un sfat, singurul lucru pe care doresc sa-l obtin este sa mearga la spital si daca se dovedeste sanatoasa, nu am decat sa plang atata cat oi mai avea de trait, am 61 de ani.#-o
avocatnet.ro explicăm legislația
