Dna Tarkan citeam randurile dvs si mi s-a facut pielea gaina retraind momente dure din viata mea.Dle Cioban nu cred ca cineva baga toti barbatii in aceeasi oala dar sincer unii tati ca si unele mame nu merita acest nume si aceste drepturi.Eu tocmai ce am dat cu subsemnatul la politie pentru ca acest tata mi-a deschis dosar penal cum ca nu poate lua fata.Pai oare e frumos ca un copil de sapte ani sa stea 3 ore intr-o sectie de politie plina de tot felul de sa nu zic ce, ca sa spuna ca ea nu vrea sa plece si ca nu mama a invatat-o asta ci ca doar ea nu il place pentru ca el tipa si injura?Oare mi-a deschis mie dosar penal sau purtand un razboi cu mine chinuie un copil care nu a gresit chiar cu nimic decat sufera ....Eu inteleg si legile si drepturile dar oare si acest copil nu are drepturi?Este ok sa luptam atata ca sa i se respecte drepturile?Si aceste drumuri la politie abia au inceput...cine stie cat vor continua...
Ei bine eu partea asta cu consilierea nu o inteleg.Adica vine un psiholog, care habar nu are povestea , ne apucam din nou de povestit si ce va face?Imi va spune ca bine ii va fi fetei mele daca va accepta sa plece cu el?Si daca copilul tot nu va vrea ce va fi?Platesc amenzi nu?Si dupa ce va urma Dzeu stie.Luni in care un copil plange, suspina, nu doarme noptile si isi doreste sa nu mai existe acea zi in calendar.Ce pot sa spun...minunat.Si daca fortat obligat copilul va pleca intr-un final si doamne fereste ajunge batuta fetita mea sau cine stie ce mai pateste cine va plati pentru suferinta ei?Justitia?Nu cred...
Pareri pro si contra...Subiectul l-am deschis pentru ca am vrut sa inteleg ce trebuie sa fac pentru linistea copilului meu.Stiu ca sunt situatii in care copii sunt influentati de mame, ei bine nu e cazul meu pt ca eu nu vreau sa imi chinui copilul zapacindu-i mintea si sufletul,stiu ca sunt tati model care nu merita sa li se interzica dreptul de a fi alaturi de copilul lor, dar repet in cazul meu si strict al meu...tatal biologic a incercat sa ma omoare, cand fetita avea 2 luni a batut-o, am acte care au dovedit aceste situatii, acest barbat are un dosar penal si tocmai acest dosar penal este motivul razbunarii de a lua copilul nu vreo iubire prea mare.Atat eu cat si alte femei din viata lui am trait in teroare si batai.Acest barbat nu a locuit niciodata cu mine si nu cunoaste copilul si nu pentru ca nu l-am lasat ci pt ca nu a fost interesat.Oare ce il poate impiedica pe acest barbat sa nu dea din nou in copil cand fetita va plange de ex?El poate sa o duca unde vrea in acel interval.Si repet copilul nu vrea pentru ca nu-l vrea pe acest tata in preajma ei.Fiecare situatie e in felul ei dar in acest caz, desi un psiholog a zis ca nu e momentul acestui drept de vizitare legea nu a tinut cont.Si eu va intreb, ce am de facut?Strict pe cazul meu.Multumesc
Multumesc frumos.Dupa cum am mai spus a fost un raspuns la dosar dat de catre psihologul dat de catre instanta in care s-a spus clar ca pentru copil in momentul de fata tatal este un disconfort, ca trebuie sa incerce tatal gradual sa cladeasca o relatie amiabila cu fetita si intai sa ne rezolvam tensiunile ( avand in vedere ca el mereu vine cu scandal si injuraturi la usa), si abia dupa ce toate acestea se rezolva si el invata programul si necesitatile fetitei sa se puna in aplicare programul de vizitare numai ca instanta nu a tinut cont si acesta este finalul , in care trebuie sa accepte copilul sa fie luat de tata si dus dzeu stie unde.Eu nu acuz ca toti barbatii sunt asa, pentru ca personal cunosc tati minunati care au grija de copii si se comporta extraordinar dar nu toti sunt asa din pacate, iar copii au de suferit din aceasta cauza.Si cred ca orice parinte stie ca daca ii spui unui copil sa nu faca ceva exact acel ceva il va face deoarece asa reactioneaza copii asa ca nu am nici cum si nici de ce sa manipulez copilul pentru ca atata timp cat vede singura cum tatal biologic injura si face scandal, nu simte normal nici o mare fericire sa il vada.Plus ca eu incerc sa inteleg ce am de facut pentru linistea fetitei mele nu sa ma eschivez de la ceva.
Pai tatal s-a convins singur de ani de zile, dar el doar se razbuna pe mine asa cum poate, deoarece cand a inceput acest calvar eu dupa ce a vrut sa ma omoare , sa ma arunce de la etaj, i-am intentat proces penal si atunci mi-a jurat ca si o viata de va dura tot se va razbuna.Si oare cum sa o faca mai bine decat prin copil.Cum poate suferi o mama mai bine decat prin durerea copilului ei?Si psiholoaga care a facut expertiza a spus ca trebuie gradual sa creeze o legatura tata-fiica, numai ca la el gradual a insemnat ca dupa 7 luni in care nu a dat un semn, sa apara cu concubina pe post de martora la usa si sa zica am venit sa iau copilul.De parca vb de un kg de mere.Cum sa plece un copil cu un om pe care nu-l cunoaste si care vine la usa sa ii faca mama si bunica "curve", ma scuzati?Ar putea sa iubeasca copilul un asa personaj?Fetita mea cat timp nu apare el e foarte fericita.Sotul meu este tatal pe care ea il iubeste si ea e fericita cu familia ei si mereu ma implora sa fac ceva ca el sa nu mai vina si sa ii spun ca ea nu va pleca niciodata nicaieri cu el.Cum sa fac eu ca sa respect decizia ei si totusi sa nu fie nebunia aceasta cu executor, amenzi,consiliere psihologica si tot asa?Asta vreau sa inteleg...ce sa fac pt binele fetitei mele?
Asa este si va inteleg situatia deoarece fetita mea prima data i-a fost incredintata de sambata pana duminica la domiciliul lui cand minora avea doar 8 luni.Dupa aproape 3 ani de judecata in care nu am permis sa o ia de langa mine deoarece fetita trebuia alaptata...etc etc, a castigat dreptul sa o viziteze la domiciliul meu samb de la 10-13.00.Dupa cativa ani insa m-a dat din nou in judecata pe motiv ca eu nu ii permit sa vada fetita desi in acesti ani nu a aparut decat de cateva ori, si a primit acest drept de a o lua de la domiciliu.E o nebunie curata.Si acum se asteapta atat el cat si judecatorii sa sara copilul in bratele lui ca si cum l-ar sti de o viata.In 7 ani nu a adus o bomboana la copil macar, nu a intrebat de viata ei nimic si acum apare cu concubina la usa pe post de martor ca sa ii dau copilul ca e dreptul lui.Pai si drepturile copilului cine le apara?Ce sa facem noi ca mame in aceasta situatie?
E o nebunie curata si nu stiu cum se permite sa se ajunga la asa ceva.Cum e posibil sa nu ii pese nimanui ca acesti copii vor ramane cu traume pe viata?Ma simt legata pur si simplu ca daca apar binele copilului, primesc astfel de rasplata.Si pana la urma, macar de i-ar pasa de copil.
Tocmai pentru ca nu cred ca se poate face consilierea acasa as dori sa stiu ce pot suporta legal vorbind daca refuz aceasta consiliere, adica daca refuza fetita si eu accept refuzul ei fara sa o oblig sa mearga. In afara de amenda totusi mi se poate forta copilul sa plece impotriva vointei ei?
Dar daca fetita refuza sa mearga la acea consiliere psihologica ce se face in aceasta situatie?Ea in acest moment refuza si sa mai stea sambata acasa.Plus ca exista deja o expertiza psihologica in care tatal este sfatuit sa se apropie gradual de copil, fara sa traumatizeze minora si este scris negru pe alb ca in momentul de fata pentru minora tatal este perceput ca un disconfort.Eu inteleg ca legea e facuta asa , dar oare nu e normal sa inteleaga cineva ca fiecare caz in parte este diferit ?
avocatnet.ro explicăm legislația
