Activitate ylyutza

Știu și îmi asum pe deplin faptul că e o formă prin care mă umilesc, spaima că ar putea să o facă oricând din nou și asumarea de a nu îi arunca pe viitor reproșuri pentru ceea ce a făcut. Îmi asum aceste lucruri deoarece sunt ferm convinsă că între noi a fost dragoste adevărată și că o astfel de dragoste nu se va putea șterge niciodată complet din sufletele noastre, oricât de mult vom căuta pe altcineva nu va fi un alt el/ea care să îmi/îi fie cealaltă jumătate! Gândind la rece, în orice început de relație/flirt cu cineva chimia va fi datorată "fluturilor din stomac" (lucru pe care l-am văzut concret în cazul lor) - pe când o relație de lungă durată / căsătorie e construită pe chimia profundă legată în timp, care este foarte greu de găsit/realizat între doi oameni în zilele noastre.
Am avut ocazia de a divorța la notar, aș fi făcut-o fără remușcare dacă nu îl mai iubeam și consideram că nu mai poate fi niciodată nimic între noi.
Vreau ca perioada următoare de timp să-l facă să vadă și el că "a dat pasărea din mână pentru cioara de pe gard", dar eu încă îi mai ofer o șansă până nu e prea târziu..

Eu între timp am încercat să repar și să îl recuceresc, mesaje, am vorbit de câteva ori la telefon, dar el trage la amantă. Cum altfel aș putea să o fac? I-am zis chiar și să mergem să discutăm cu un terapeut de cuplu..
Mai am un pic de timp pentru depunerea întâmpinării. Probele pe care le pot aduce demonstrează că m-a abandonat când am aflat cu adevărat ce face..
Cum am zis mai sus, tot ce îmi doresc e să repar relația. Nu mă interesează să-i cer bani sau să scrie pe acte "culpa lui exclusivă"..,

Chiar mi-a confirmat o dată, cu câteva zile înainte de a pleca, că m-a înșelat. După care s-a sucit și a zis că nu. Iar la câteva zile distanță, când am aflat cine e "amanta" și l-am luat la întrebări, a zis că e doar o colegă și nimic mai mult. S-a luat și a plecat, a depus cerere de divorț pe motivul pe care vi l-am zis, iar imediat după depunerea cererii a considerat că se poate "afișa" cu noua "relație" (așa o consideră) cu exact acea persoană.
Nu, nu sunt minori la mijloc. Nu vreau să cer despăgubiri, nu vreau să depun cerere reconvențională pentru culpa lui exclusivă. Am înscrisuri și martori pentru proces. Tot ce îmi doresc e să fac tot posibilul să reparăm relația de familie!
Din acest motiv întreb cât de ok este pentru el că se afișează cu acea persoană după depunerea cererii de divorț (avocatul meu spune că legal suntem încă căsătoriți și că datoria de fidelitate este validă, dar am aflat că avocatul lui spune că după depunerea cererii el este liber să facă ce vrea). Nu cumva culpa lui exclusivă poate duce la anularea acțiunii lui pe cale judecătorească?

În fapt, s-a făcut cerere pe Art. 373 (b), culpă comună, motivul invocat fiind "caractere diferite" (nu e motiv temeinic, ori raporturi grav vătămate). Realitatea e că soțul avea o amantă, cu care s-a "afișat" după ce a depus cererea de divorț. Aceasta e diferența, că motivul cererii de divorț nu este real până la momentul judecării/stabilirea vinovăției și a deciziei divorțului.
Astfel, vreau să știu din practica avocaților în procese, dacă fidelitatea este datorată până în momentul pronunțării divorțului, hotărâre rămasă definitivă. Ca o paranteză, nu cumva exact această fidelitate datorată, prezumă legal faptul că soțul femeii este tatăl copilului - chiar dacă doar momentul conceperii este înaintea pronunțării divorțului (până la proba contrarie)?

Bună ziua.
Doresc opiniile a cât mai multor avocați specializați în dreptul familiei cu privire la această speță: Din momentul depunerii cererii de divorț până la momentul pronunțării definitive a divorțului, unul din soți poate să fie infidel, fără ca acesta să fie considerat motiv/culpă în destrămarea relațiilor de familie?
Mă bazez pe următoarele articole de lege:
-NCC Art. 385 (1) În cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ.
- NCC Art. 382 (1) Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă.
- NCC Art. 309 (1) Soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral.

Pot permite dreptul de servitute doar persoanelor care sunt specificate in actele notariale(proprietarilor unor terenuri, care nu au alta solutie decat sa treaca pe terenul meu pentru a ajunge la al lor ), sau respectivilor proprietari si altor persoane ce ii insotesc pe acestia?
Adica, pe terenul meu este un drept de servitute pentru alti proprietari de terenuri(terenul pe care este dreptul de servitute este tot proprietatea mea). Sunt obligat legal(prin acte) ca lor sa le las acces sa ajunga la terenurile lor, dar sunt obligat sa le las acces si altor persoane ce ii insotesc pe acestia?
Pot cere despagubiri materiale pentru folosirea de catre ceilalti proprietari de terenuri, a terenului meu pe care se afla dreptul de servitute pentru ei? Si daca da, in ce conditii?

Dupa o decizie a unei judecatorii, de castigare a unui proces civil de catre mine, partea adversa a facut recurs catre o alta judecatorie, astfel incat: dupa doua termene, si doua amanari a deciziei, castigul este a partii adverse. De precizat faptul ca la recurs nu s-au adus deloc alte probe, iar hotararea este irevocavila. Codul de procedura civila permite schimbarea deciziei daca nu s-au adus alte probe, iar acea decizie sa mai fie in acelasi timp si irevocabila? Ce cale de atac as mai putea avea, in cazul in care decizia nu corespunde/corespunde codului de procedura civila?