Activitate Joachim

Legat de modul in care ar trebui sa se acorde despagubirile prevazute de art. 80 alin. 1 din Codul Muncii in situatia constatarii de catre instanta de judecata a unei concedieri efectuate in mod nelegal, in cazul in care salariatul care a contestat decizia de concediere a cerut initial reintegrarea iar ulterior, pe parcursul judecatii de fond (Tribunal), a renuntat in mod expres la beneficiul reintegrarii printr-o declaratie in fata instantei de judecata , considerati ca pot fi aplicabile in acest caz (de stricta interpretare, totusi) dispozitiile alin. 80 art.3 din Codul Muncii respectiv intinderea despagubirilor pentru aceasta situatie se poate acorda pe durata cuprinsa de la data emiterii deciziei de concediere si data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti?

In interpretarea corecta a acestei situatii particulare nu ar trebui avuta in vedere si interpretarea gramaticala/literara a sintagmei “salariatul nu solicita repunerea” care nu este identica cu sintagma “salariatul nu mai solicita repunerea” (adica situatia particulara in care salariatul a solicitat repunerea in situatia anterioara a emiterii deciziei de concediere iar apoi a renuntat in mod expres la acest beneficiu, in timpul judecarii contestatiei, inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti de catre instanta de fond)?

Ce se intampla daca instanta de judecata de fond a acordat despagubiri in situatia descrisa mai sus (salariatul a cerut reintegrarea si a apoi a renuntat inainte de pronuntarea hotararii pe fond) pana la data ramanerii irevocabile?

De altfel, printr-o astfel de interpretare, se creaza, in mod cert, o dispozitie vadita intre angajator si angajatul care renunta la reintegrare, in sensul ca angajatorul este obligat practic sa nu mai declare recurs impotriva hotararii judecatoresti pronuntata pe fond pentru a nu afecta si mai mult patrimoniul sau prin cresterea despagubirilor direct proportional cu o durata incerta / un termenul incert in care s-ar putea solutiona irevocabil litigiul si fata de angajatorul nu are nicio culpa obiectiva. Nu in ultimul rand, o astfel de interpretare, care deschide calea unor actiuni speculative din partea salariatilor concediati (care pot declara chiar ei recurs chiar in ipoteza unei solutii favorabile pronununta de prima instanta doar pentru cresterea sumei finale a despagubirilor), practic anuleaza practic si drepturile angajatorului de acces liber la justitie (IMPIEDICAREA, DIN START, A EXERCITARII DREPTULUI LA RECURS, IN IPOTEZA UNEI SOLUTII NEFAVORABILE PRONUNTATA DE PRIMA INSTANTA) si la o judecata echitabila desfasurata intr-un termen rezonabil, in conformitate cu principiile deopotriva recunoscute de catre Constitutia Romaniei si CEDO.

Practica judiciara actuala are doua orientari diferite la ora actuala....

Un remediu juridic ar fi promovarea unui recurs in interesul legii cu privire la intinderea despagubirilor ce pot fi acordate in situatia particulara descrisa anterior (respectiv interpretarea coroborata a alin. 1 si alin. 3 din art. 80 Codul Muncii), dar pentru acest lucru am nevoie de o hotarare definitiva si irevocabila pronuntata pe fond dupa data de 01/05/2011 (data la care a intrat in vigoare noul cod al muncii) prin care instanta a acordat, in situatia descrisa (salariatul a cerut initial reintegrarea si apoi a renuntat in mod expres la acest lucru) doar despagubiri pana la data pronuntarii hotararii pe fond sau pana la data la care s-a luat act de renuntarea la reintegrare.

Cine ma poate ajuta?