Activitate stupidity

Martonze a scris:

Stimata mamica, dvs. confundati autoritatea parinteasca cu relatia cu minorul. Tatal poate avea autoritate parinteasca, fiindca e tatal biologic al copilului, dar daca are aceste grave probleme de sanatate, trebuie sa insistati pe limitarea programului de relatii cu minorul sau ca aceste relatii sa aiba loc in prezenta dvs. in locuri publice sau la sediul DGASPC, sa se monitorizeze relatia copilului cu tatal sau, in prezenta unui psiholog. Psihologul va observa si comportamentul tatalui, si relationarea propriu zisa a tatalui cu copilul. In mod normal, un psiholog experimentat depisteaza comportamentul anormal al unei persoane.
Pana la terminarea procesului din instanta, puteti cere ajutorul DGASPC, mergeti la dansii cu o cerere in care sa detailati situatia dvs. Incercati sa nu lasati copilul singur in prezenta lui, in asa fel incat domnul sa nu se simta urmarit datorita faptului ca sunteti si dvs. acolo.

pe mine ma intereseaza sa pot sa asigur educatia / sanatatea copilului fara sa depind obligatoriu de acordul / prezenta / semnatura lui din considerente de sanatate din partea lui (au fost cazuri cand trebuia sa vina sa semneze un act, casatoriti fiind, si nu a venit pentru ca i s-a facut rau. a trebuit sa aman, iar apoi la fel s-a intamplat). de asemenea, doresc sa il las sa vada copilul, dar doar in prezenta mea sau cu supravegherea unei persoane responsabile. nu vreau sa il decad din drepturi, sau sa ii interzic sa vada copilul, chiar daca eu nu imi doresc sa il mai vad pe el. stiu ca acest copil are nevoie de mama si tata, dar intre siguranta si prezenta paterna permanenta, siguranta si echilibrul emotional sunt esentiale.

multumesc pentru sfaturi / pareri

a fost operat, a fost sub tratament antiepileptic pt a preveni crizele de epilepsie care putea apare dupa opeatie, s-a scos medicatia, el a facut o criza convulsiva / epileptica (dupa spusele celor de la salvare) dar el spune ca a fost soc febril. eu nu am vazut concluzia neurologului, dar el a spus ca a fost trecut iar sub medicatie antiepileptica.


oricum, se pare ca nimica nu est grav la noi pana cand nu se intampla ceva rau, si apoi sa se considere motiv de ingrijorare.

multumesc pentru raspunsuri....e trist ca asa ceva se poate intampla in realitate, chiar aveam speranta ca voi putea asigura baietelului meu un mediu stabil si fara pericole :( mai sper ca poate totusi cineva va vedea pericolul care exista in a da custodie sotului meu si a-l lasa sa tine copilul singur la el acasa, sa mearga cu el pe strada neinsotit.

nu, nu sunt medic, chiar daca m-am documentat si am consultat multi medici pe tema asta; nu vorbesc din auzite, vorbesc cu suport pe analize, si pareri de neuropsihiatri care au vazut rmn-ul lui si le-am povestit ce a facut, nu ce mi s-a parut mie ca a zis sau ca de ce ar fi zis asa.

sunt mama, si mi-e teama pentru siguranta copilului meu. eu am vazut ce poate face si cum reactioneaza cand nu ii convine ceva. mintea lui e ca un joc de ruleta, asa functioneaza acuma, dupa operatie. nu stii niciodata cum va interpreta ce spui, pentru ca o data reactioneaza normal, alte dati reactioneaza total deplasat la lucruri normale, de genul "trebuie sa stau o ora in plus la servici, ca nu am terminat rapoartele". azi zicea ok, maine zicea ca eu il insel, ca il urasc, ca vreau sa ii fac rau si de aia nu stau cu el, ca nu imi pasa, ca imi bat joc de el.

eu stiu ca din afara se vede altfel.
dar ce fac eu? ce pot eu sa fac sa imi protejez copilul de traume?

deja copilul l-a vazut in mijlocul crizei epileptice / soc febril, cum tremura si dadea ochii peste cap, etc pentru ca el nu si-a luat pastilele date de medic, si-a ignorat gripa si a venit la loc de joaca de copii ca si cum nu avea nimica. ce pot eu sa fac sa imi protejez copilul, sa nu mai treaca prin traume, sa fie in siguranta, sa nu trebuiasca sa il las singur cu el pe strada, sa stau cu grija ca poate lui i se face rau, cade, si copilul meu ramane singur in mijlocul strazii sa pateasca ceva?

nu ii vreau raul sotului, imi pare rau ca s-au intamplat lucrurile asa, dar in final e vorba de siguranta emotionala si fizica a copilului.


de ce doar daca a suferit copilul fizic se pune problema protectiei?
era mai ok sa pateasca ceva sa pot sa ma gandesc la asa ceva???

eu sunt adult, am trecut si eu prin traumele mele cu el, dar in final, eu pot sa inteleg cumva si sa gasesc o metoda sa trec peste toate. dar copilul nu pricepe, ramane doar cu trauma emotionala, iar mai tarziu , doamne fereste, cu trauma fizica.

multumesc pentru pareri. probele audio sunt acceptate? exista inregistrari in care el declara cum o batea pe mama lui, si ca se abtine sa nu dea in mine si mai bine se loveste cu capul de perete, ca mie nu mi-ar face rau ca ma iubeste. si cu cateva seri inainte vroia sa ma dea afara la 12 noaptea, si sa las copilul in casa cu el. exista inregistrari audio cu discutiile dintre noi, in care el spune tot felul de lucruri. ce probe materiale sa adun? sa fi asteptat sa ma bata pe mine sau pe fetita? trebuia sa chem salvarea cand s-a amenintat cu cutitul? ma socheaza cum in romania se pot da sentinte de genul celor de mai sus. adica omul asta ma acuza ca eu am vrut sa il omor, cand eu am stat langa el si l-am ingrijit mai mult decat pe copil, si cand a trebuit sa ma intorc sa lucrez, imi reprosa ca il ignor si ca vreau sa ii fac rau si instanta este in stare sa ii dea drept de decizie asupra educatiei si sanatatii copilului? el nu poate avea grija de el, cu atat mai putin de copil. daca il lasa in casa noaptea si el pleaca ca are chef de plimbare, cum facea cand locuiam impreuna? daca face o criza si lesina pe strada in timp ce e cu copilul? ca daca il vezi pe strada nici nu zici ca are ceva. si se abtine incredibil de bine sa nu se manifeste in aberatiile lui. a avut halucinatii cum ca vecini ai parintilor mei l-au invitat la cafea sa ii spuna ca eu intr-adevar i-am facut rau, etc, si ca mama mea ma barfeste la colturi cu vecini de la el din bloc :(. nu am martori la discutiile astea :(. si poate de aia se tot fereste el sa mai fie si altcineva de fata cand vede copilul. eu refuz sa cred ca poate sa se intample asa ceva si ca un judecator ii poate da drept de decizie asupra vietii unui copil. :(

discernamantul exista, dar e asa, aleator...adica de exemplu, acuma el zice ca vrea sa participe la cresterea copilului, sa ma ajute, etc. dar efectiv nu a facut ceva concret. adica nici nu s-a straduit sa ridice alocatia copilului de la posta si sa mi-o dea. s-a tot intors la posta, vreo trei luni. s-a neglijat cu sanatatea, a facut criza de a ramas inconstient, cand in mod normal nu trebuia sa iasa din casa cu gripa, cu atat mai putin sa se vada cu copilul. eu i-am zis ca copilul e bolnav si ca nu mai pot sa ma intalnesc eu cu el, iar raspunsul lui a fost axat ca de ce nu ma duc eu, nu a avut reactie la problema copilului. copilul era cu febra, el ma intreba daca ducem copilul la zoo in ziua aia. cum se determina daca are sau nu discernamant?

Buna ziua. care sunt sansele sa obtin custodia totala a baiatului de 2 ani, rezultat in urma casatoriei? situatia mea este asa: sotul a fost operat pe creier, a avut tulburari de comportament, actele medicale dovedesc leziuni pe creier, nu a fost diagnosticat cu vreo tulburare de comportament, este doar suspectata. el a dat dovada de instabilitate emotionala in fata avocatului, a martorilor (familie), si foarte putin in prezenta altor persoane. s-a ascuns f bine. a avut tentative de suicid in prezenta mea,in prezenta unor medici din spital ( a trecut repede si nu s-a ingrijorat nimeni foarte mult) dar neraportate la salvare sau politie, precum si numeroase amenintari la adresa mea ca ma da afara (cat locuiam impreuna inca). el nu se va mai recupera mental, cel putin din ce reiese din rmn, sansele sunt minime. nu am incredere ca el sa fie lasat singur cu copilul, poate cadea pe strada oricand, iar eu nu pot sa cred nimica din ce spune. a fost gripat si nu a spus nimica, iar ulterior a ajuns la urgenta, copilul a racit crunt de la el, si el continua sa vrea sa il vada, ca si cum ar fi un obiect, fara sa il intereseze ca baiatul l-a vazut in criza de nervi, ca sufera si plange noaptea, ca are nevoie de stabilitate si echilibru. el nu vrea sa renunte la custodie, vrea sa il vada mereu. cum pot demostra ca nu este sigur pentru copil sa fie lasat singur cu el (nici parintii lui nu sunt foarte responsabili, nici nu stiu ce tratament ia sotul, desi locuieste cu ei)? cum pot sa demonstrez ca el nu este de incredere cand vine vorba de decizii personale (de ex: sa nu iesi din casa cand ai gripa, sa iei medicatia recomandata de doctor cand aceasta este esentiala pentru viata ta), daramite sa ia decizii pentur un copil? cum as putea eu sa impart custodia cu un om iresponsabil care e f bolnav si care sustine sus si tare ca el e sanatos, desi nu este deloc si nu se poate baza nimeni pe el ca ar putea avea grija de el, cu atat mai putin de un copil care nici macar nu isi poate spune numele si cati ani are? va multumesc