Nu vreau custodia lor pt ca nu e normal, trebuie sa fie comuna. Am stat cat am putut lângă ei, acum. Situația de asa natura m-a trimis aici, stiind ca ea se va ocupa mai mult cat voi sta plecat. Incerc sa rezolv cat mai repede posibil ce am aici, nu imi pot da demisia si maine sa vin acasa. Cu ce imi ajut copiii prin asta? Sa nu am nimic ce le oferi pana imi voi găsi un job acasa? Si înainte de a pleca si cat stau acasa, timpul meu este dedicat lor 100%. Ma refeream daca exista posibilitatea ca domiciliul lor sa rămână la mine? Eu nu am vrut decat sa evidențiez starea prin care trece ea. Cu siguranța isi va reveni. Si refuz sa cred ca nu va fi mama dinainte.....
Stimabililor, revin!
Am plecat împreuna cu copiii la ai mei ca sa o las in pace, sa nu simtă copiii nicio tensiune intre mine si ea. Trebuia sa ia copiii ieri de la ai mei, ceea ce nu a facut. A zis miercuri. Eu a trebuit sa ma întorc in tara unde muncesc pt alte trei saptamâni. Cert este ca unul dintre copii se simte rau, mers la spital etc. Dupa ce amandoua familiile au sunat-o o zi întreaga, răspunde, suna si ii zice copilului ca vine maine.
Domnilor, doamnelor, nu si-a văzut fiica decat de 3-4 ori in aproape 3 saptamâni, iar fiul o singura data treaz.
Ce as putea sa fac sa țin copiii lângă mine, pentru ca nu mai am încredere in calitatile ei de mama. A lipsit si 48 de ore de acasa. Copiii ii suna o data la 2-3 zile. Este total inversul mamei dinainte. Nu știu cum sa o fac sa se trezeasca legat de copii pt ca ei nu au nicio vina.
Nu am niciun interes si dorința sa mai trăiesc lângă o persoana care mi-a dovedit intr-o luna un egoism colosal fata de proprii copii. Nu legat de mine.
Ce șanse am sa țin custodia, macar o perioada, poate isi va reveni in ceea ce ii privește. Nu pot sa cred ca instinctul matern a dispărut cu desăvârșire. Refuz sa cred asta.
Nu prea am lipsit de lângă copii in aceasi încăpere. Probabil am lipsit pt soție. Nu vreau războaie . Vreau sa imi știu copiii in siguranța si fara probleme. Stimata mirebire, daca nici eu nu sunt înțelegător si nu ii dau libertate... Nu am ce sa mai zic. Nu ma interesează ce face sotia, atâta timp cat nu afectează copiii. Daca am copiii plecați la ai mei, spre exemplu, are libertatea sa facă absolut tot ce va dori ea!
In sfarsit, am sa incerc cu ea sa găsim o cale amiabila sa incerc sa înțeleg ce vrea ea sa facă. Poate problema e la mine si nu știu sa ascult. Dar tot ce va zic sunt discuții purtate de mine si izbite de un zid mare de surditate, ironie si amuzament. Nu știu cum sa mai discut. Nu am niciun gând sa ajung in instanța, sau sa ii minimalizez rolul din viata copiilor mei. In afara de ultima perioada, ea a fost si cred cu toata puterea ca atunci cand isi va reveni un pic, va fi aceasi mama extraordinara si plină de dragoste pentru copiii nostri. Mama perfecta din punctul meu de vedere, pentru copiii nostri.
Nu vreau sa am discuții cu ea despre calitatea ei de mama, insa ma aduce in stadiul de a o face. Am spus si mai sus, nu pot sa ii doresc raul in relația ei, ca ar fi implicit in copii. Cum spunea cineva mai devreme, poate omul ala nici macar nu stie planurile ei. Ea cand va dori sa se mute, clar se va muta si cu copiii, nu singura! Nici eu nu vreau ca ea sa fie departe de ei. Eu imi doresc sa fie a doua varianta, sa se înțeleagă si sa aibă amandoi puterea si intelepciunea sa treacă si sa managerieze Situațiile legate de copii foarte bine. Sa fie delicati si buni, respectuoși si atenți cu cei mici. Vreau sa cred ca vor putea si vor reuși.
Legat de datoria mea de tata, , absolut tot ce fac, fac ca ei sa nu simtă si sa le fie bine. Le gătesc, ii hrănesc, ii spal, ii plimb, fac activități etc etc. Dar ce sa ii răspund fetiței cand mami ii spune ca vine in x timp si întârzie? Va veni momentul cand am sa plec in afara țării din nou, sa pun la punct lucrurile acolo sa ma pot întoarce aici sa fiu lângă cei mici mai mult, perioada respectiva nu am nicio garanție ca se va ocupa de ei. Doar sora mea ce va sta cu ei in continuare va STI cum se comporta. Ii spun ce ii spun si ma iau de ea, doar pt copii, sa înțeleagă ca in afara de relația ei mai are si alte Responsabilități. Am rugat-o pt liniștea amandouara sa mergem la notar sa facem o hartie prin care sa declaram ca ne vom tine de planul respectiv., ca suntem de acord cu ce am convenit si nu vrea. Asta imi da de gândit si neîncredere.
Zic sa vb cu el ca poate este mai matur in gândire si va înțelege ce ma îngrijorează. Poate ea i expune problemele noastre altfel si se gândește ca divorțăm in vara ca as vrea sa fac ceva in sensul relatiei mele cu ea. Dupa toate astea, credeți-ma ca nu vreau nimic decat sa fie cei mici bine. Ce relație sa mai am cu ea, in afara de a urmări împreuna binele copiilor?????
Chiar nu imi doream sa mai scriu aici si sa par o victima pt ca nu sunt. Am păcatele mele asemenea. Ceea ce ati zis ma îngrijorează cel mai tare. Da fetița mea are 5 ani, băiatul un an jumătate. Ma îngrozește atitudinea sotiei si calitatea ei de mama. In ultima luna nu vede nimic altceva decat iubitul. Doare sa spun ca nu mai are grija pe care o avea fata de copii. I-am spus despre hotărârea mea, in schimb ea are impresia ca am planuri malefice, sa o discrediteze ca mama denaturata ca sa ii iau copiii. In conditiile in care eu am spus clar planul. I-am explicat de ce am sa divorțez in vara - in primul rând știu ca daca as face-o in mai, in momentul cand am plecat de la notar, va lua copiii sa ii prezinte mai departe. Nu ma interesează asta, decat din punctul de vedere al copiilor, la acel moment, mai, relația lor nefiind coaptă cat de cat. Tot ce i-am cerut a fost sa fie cerebrala, sa se gândească la cei mici, iar cand va fi sigura de relația ei si aceasta va avea o durabilitate si siguranța, nu am de ce sa ma opun. Nu înțelege ca nu ma opun relatiei, ma opun in implicarea copiilor. Iar ea are la acest moment o luna de relație. Tot ce face este sa ajungă tarziu acasa in zilele cand este la serviciu, pe cel mic il găsește dormind. Spune ca pleacă o ora, revine peste 2-3 ore, zâmbind malefic, sunanad ca o răzbunare. Ce ma deranjează este ca eu trebuie sa o acopar in fata copiilor si sa ii mint ca mami va veni curând. Prin atitudinea ei nu a facut altceva decat sa ma ajute sa trec mai usor peste socul relatiei ei si sa imi linistesc eu dragostea pt ea. Spunându-mi ca este îndrăgostită, si ca isi dorește relația aia, i-am zis foarte bine. Vrei sa te vezi cu el, fa-o in timpul zilei, pt ca seara, copiii sunt Obosiți, irascibili, au nevoie de tine înainte de culcare. Pe timpul zilei imi va fi mai usor sa te acopar. Eu sau sora mea care sta cu copiii. Bineinteles ca da din cap ca DA, Zâmbește, si pleacă si întârzie, sau pleacă exact seara. De la mama care isi suna copiii de 4-5 ori pe zi in cele 12 ore de munca, plus cele aproape 3 ore pe drumul dus-intors munca-casa, a ajuns sa sune o data dimineata, sau deloc. De la grija ce Alimentație au copiii, la vezi si tu ce le dai. Sta in casa cu cei mici "ca pe ghimpi", cu telefonul si texte permanente, având momente de irascibilitate si cu ei.
Va rog stimabililor sa ma credeți ca nu ma martirizez si nici nu am nimic împotriva ei sau a relatiei ei. Ma îngrozește ca vorbește doar "copilul indragostit" din ea. Nimic mai mult. Ceea ce ne afectează copiii. Toate discuțiile se rezuma cu ea la a se enerva, de a imi spune ca nu am sa ii iau niciodată copiii EI. Doamne dar sunt copiii NOSTRI, iar eu nu sunt atat de încuiat la minte sa imi iau copiii de lângă mama, sau sa o denigrez vreodată in fata copiilor nostri. Pt ei ea este mama lor, mama perfecta. Sa înțeleagă toata lumea ca nu ma victimizez, nu am nimic contra ei si relatiei ei, vreau doar sa imi știu copiii bine si sanatosi.
PS. Am sa incerc sa ma întâlnesc cu prietenul ei, sa ii explic lui, din câte am inteles a ieșit dintr-un divort de foarte puțin timp, un copil la el, unul la soție. Vreau sa ii explic hotărârea mea si sa o ajute pe ea sa vadă lucrurile prin prisma copiilor si nu dintr-a ei. Poate el va înțelege si o va ajuta.
Sunt foarte constient ca in momentul in care se va muta cu copiii la el, vor exista probleme, pt ca imi cunosc fiica, fiind mai răsfățată, iar el automat ca va trage pt fiul lui si nu pentru ai mei. Sper sa găsească ei soluții bune sa nu imi rănească in vreun fel copiii, ca din acel moment, daca acum consider ca el nu are nicio vina, am sa o iau personal împotriva lui si a fostei sotii, pe baza copiilor.
Este clar si mai sus ce am spus ca ABSOLUT totul este spre binele celor mici. Pt mine cel puțin ei au întâietate si vor fi mereu pe primul loc.
Va multumesc!
Cu respect.
Printre altele, sfaturile chiar ale Dvs m-au ajutat sa ajung la aceasta hotarâre. Cred ca un divort la notar, linistit, pe care copiii sa il simtă cel mai puțin e cea mai buna soluție.
Multumesc celor cu Răspunsuri pt tot.
Din ce spune sotia, prietenul se arunca si el in astfel de afirmatii, ca va avea grija de copii ca de ai lui, si ca va face parte din viata lor. Sa dea Domnu sa fie asa! Pt ca va dați seama ca ma gândesc sa fie un om bun, onest si.... De ce nu, sa ii ofere fostei sotii ceea ce eu nu am putut. Am sa transpun hotărârea mea aici, dupa ce am avut discuții si cu persoane abilitate:
Voi continua sa imi plătesc tot ce am platit si pana acum, indiferent de cum va fi, sperând ca si sotia mea sa se țină de cuvânt si ca va aștepta o perioada sa il introducă in viata copiilor mei. Dupa o perioada vom merge si la notar sa semnam divortul, in vara, custodie comuna. Dupa aceea alegerea ii aparține daca vrea sa se mute cu copiii la el sau nu. Pt ei trei casa asta oricând va fi un cămin cald. Eu imi voi vedea de copii mai departe si voi fi in permanenta lângă ei. In vara am sa imi caut si un job in tara, cu ajutorul lui Dumnezeu voi găsi si voi fi foarte aproape de ei. Ca vrea sa fie singura cu el si cu săptămânile sau lunile, copiii vor fi fericiti cu mine, fara discuții.
Va multumesc pt tot.
Sper sa fi luat hotărârea corecta!
Sincer, din punctul meu de vedere, NICIODATÃ! Prefer sa stea cu ea, decat sa imi despart copiii! Cei mici macar sa stea împreuna daca nu vor mai locui cu ambii părinți! Gresesc?
avocatnet.ro explicăm legislația
