Activitate Bittermann

Patrick are perfecta dreptate. Legiuitorul nu poate lasa doar la dispozitia destinatarului daca se realizeaza o comunicare sau nu. In mod normal expeditorul este obligat sa faca tot se ii sta in putinta ca sa indeplineasca comunicarea (acolo unde legea il obliga). Din momentul in care acesta a predat un document in "grija" postei sau a unui curierat si a demarat o procedura de comunicare cat se poate de sigura (cea mai sigura din momentul de fata) "riscul" pentru efectul comunicarii ar trebui sa treaca de expeditor la destinatar. Deci cum spune si Patrick, acesta trebuie sa dovedeasca ca nu a primit sau nu a fost din alte motive obiective in stare sa ia cunostiinta de continutul documentului in termenul in care se considera comunicat.
Nu este justificat ca intregul risk sa ramana la expeditor, tocmai pentru faptul ca exista "rea credinta".
Si comunicarea prin executor judecatoresc pentru acte private nu ar trebui sa fies o conditie respectiv sa fie obligatorie ca poti dovedi comunicarea inafara instantei. Efortul financiar si procedural este mult prea mare pentru a fi obligatoriu acest mod de comunicare.
Cel mai practicabil si din toate punctele de vedere legal mi se pare transmiterea prin posta cu recomandare si nota de inventar documente (scrisoare cu valoare ?). Apoi comunicarea sa se considere realizata in momentul expirarii termenului de depozitare sau cand postasul consemneaza ca destinatarul refuza primirea. Pana la urma postasul este la fel de bun ca martor pentru conditiile de predare ca si un politist care iti preda procesul verbal de contraventie (acesta nu se trimite cu executorul).
Am trimis ieri cu nota de inventar documentul si cu recomandare (scuze dar nu stiu exact denumirea postala exacta a acestui fel de expediere) si asa consider ca vede ce primeste si daca refuza este treaba ei.

Codul Civil ar trebui sa reglementeze foarte clar si fara loc de interpretare chestiunea comunicarii inafara judecatii. Este un lucru la ordinea zile ca trebuie transmise acte private importante care pun in miscare termene si de care depind drepturi. In dreptul civil german de exemplu este clar reglementat ce inseamna comunicare si cand este indeplinita de catre expeditor ( cand acesta a facut tot posibilul si riscul este predat catre o persoana responsabila cum ar fii posta). Intradevar acolo daca esti in concediu un timp indelungat sau daca te muti poti sa faci cerere de depozitare sau de retrimitere a corespondentei unde te-ai mutat.

Mersi pentru discutie.

Va multumesc pentru raspunsuri.
Mi se pare totusi o lacuna foarte mare sa nu fie valabile reglementarile Codului Civil macar prin analogie pentru actele private care necesita comunicarea.

Eu reprezint expeditorul. O decizie a gremiului de conducere trebuie comunicata. Eu stiu ca destinatarul din rea credinta nu ridica scrisoarea (am primit-o inapoi pe motivul expirarii termenlui de depozitare la posta). Destinatarul poate sa refuze primirea sau ridicarea la nesfarsit. Eu cum pot atunci sa fac dovada ca i-am comunicat decizia (si predadrea personala este imposibila)?

Procedura civila nu reglementeaza cazul in care comunicarea unei scrisori recomandate cu continut declarat nu se realizeaza pe motivul neridicarii de oficiul postal in termenul de depozitare. Are posta obligatia de a consemna neridicarea pe confirmarea de primire? Se considera scrisoarea comunicata la expirarea acestui termen de ridicare (fara ca ea sa fie ridicata)?
Este vorba de o decizie a unui gremiu de conducere, deci un act in afara unei proceduri in instanta, dar care determina inceputul unui termen.
Va multumesc anticipat pentru raspuns.