Foarte interesante abordările dumneavoastră printre care și cele apreciative de genul genul meu este feminin care evident nu au nimic de a face cu speța în cauză însă cele mai interesante mi se par acelea care au iz de judecător cu un veritabil aer de mândrie proletară.
Revenind la oile noastre (de pe dulcele plai mioritico-carpato-pontic) mulțumesc tuturor celor care s-au aplecat, se apleacă sau se vor apleca asupra acestei povestiri ale mele și care vor privi cele spuse din punctul de vedere al unui apărător.
Apreciez încurajările prin care dovediți că dumneavoastră nu ați uitat niciodată nimic în nici o împrejurare care sunt moralizatoare și vă mai rețin atenția doar cu următoarele :
- da, domnule Răzvan Pătrașcu, exact pentru aceasta am deschis acest topic, pentru o ”apărare” nu pentru o înfierare în stil activisto-cetățenesc și pentru că nu am cunoștințe de drept am crezut că acest forum plin de specialiști, va avea o soluție și pentru ”pățania” descrisă ;
- da, sunt adeptul ideii principiului de nevinovăție care nu îmi dau seama clar cum funcționează iar din răspunsurile de până acuma nu am putut trage o concluzie că el există în sistemul juridic actual ;
- un element mi-am atras atenția, cineva vorbea de prețul acelor obiecte (printre altele) ceea ce mi se pare interesant ;
- da, așa este, nu cunosc procedura și nu cred (deși așa de mult mi-aș dori să mă înșel) că există colegi din breasla dumneavoastră care să dorească să facă muncă pro bono, pentru un astfel de caz ;
- am crezut că voi primi sfaturi de genul : la secția de poliție unde veți fi audiat ca martor se poate clasa dosarul în cazul în care ... ; nu trebuia să dați nici o declarație - scrisă de organul de poliție - și mai apoi semnată, fără a primi o copie a acesteia iar în cazul în care nu ați primit nici o copie atunci ... ; normele interne ale unui magazin nu sunt cele mai potrivite și chiar și poliția privește aceste apeluri ca fiind o pierdere de timp și bani (chiar și a mea sau a dumneavoastră și dumneavoastră fiind un bun plătitor de taxe și impozite din care se alcătuiește salariul acestora) mai ales în cazuri din acestea din care îți poți da seama de la prima vedere de profilul moral al cumpărătorului, de starea de surescitare psihică a lui, de proporția dintre cumpărăturile făcute și obiectele în cauză, de faptul că deși ști că ”magazinul” nu are nici un prejudiciu și nici nu se va face parte civilă nu înțelegi de ce ai mai fost chemat, tu ca polițist iar faptul că printre acele norme interne nu se regăsește nici un articol prin care să fie retrasă atenționarea magazinului te face să aștepți să se revină la procedura de răspuns referitoare la aceste apeluri ;
Îmi cer scuze celor care au adormit sau care plictisiți fiind nu au mai ajuns cu cititul până aici decât prin diagonală și dorind doar să știe concluziile.
În concluzie, deci, apreciez eforturile fiecăruia dintre dumneavoastră și vă mulțumesc pentru acestea.
p.s. într-un caz de fraudă (apreciere personală) a fondurilor publice prin aplicarea incorectă a prevederilor legislative în materia achizițiilor (din acea perioadă) un procuror DNA a întrebat cât este cuantumul prejudiciului (și dacă acesta a fost calculat de avertizorul de integritate) subliniind că dacă este sub un milion de euro nu mai este de competența acestora.
Știu că se poate muri cu ea, dreptatea, în mână.
Speță :
Ești obosit după un drum lung cu trenul, te duci într-un magazin (ce vinde de toate, din ăla cu cărucioare pentru marfă) îți faci cumpărăturile și așezi trei obiecte (rujuri) în coș, acestea pică (pe jos) și evident le ridici și le pui involuntar în buzunar.
La casă achiți cele cumpărate și doar după ce ai depășit casa de marcat, un băiețel cu o cămașă desenată pe spate cu sigla unei firme de pază, te întreabă dacă mai ai ceva, tu spui nu și când bagi mâna în buzunar descoperi cele trei obiecte uitate că au fost puse acolo.
Te bagă într-o cameră, un alt băiat (un fel de șef peste ceilalți băieți) spune că așa este procedura și cheamă poliția pentru a depune o plângere penală împotriva ta, ca hoț.
Vorbești cu domnul respectiv care îți spune că așa este procedura, îi explici cu lacrimi în ochi că nu ai avut intenția de furt, că ai uitat pur și simplu, din oboseală ...
Vine poliția, agenții scriu niște documente, te întreabă ce și cum, ai o criză de plâns, de nervi, de anxietate, îți vezi toată viața maculată și nu ști ce să faci ba chiar și semnezi tot ce au scris aceștia fără să mai citești cu încrederea copilului că adultul nu îl va minți ca să-l pedepsească ci că îl va sprijini și că intenția acestuia este doar de a ajuta.
Cu directorul de magazin nu se poate vorbi fiind persoană importantă, în teleconferințe dar el este acela, care din turnul său, semnează împotriva ta dar scrie că nu se constituie parte civilă și că obiectele au fost recuperate.
Întrebi cu ochii înlăcrimați și printre sughițuri dacă te arestează și îți pun cătușe și dacă te duc la ”beci” ... speriat fiind, emoțional distrus, foarte obosit și cu puterea de judecată limitată de aceste condiții.
Nu îți explici clar de ce ești acolo, ai impresia că ești vinovat că ai vrut să fii ”băiat rău” și să te autopedepsești ... ești varză ...
Poliția spune că nu are ce face și îți face dosar penal iar tu vei fi la mila (și folosesc acest cuvânt pentru că am mai auzit de un caz al unui tânăr care a pățit ceva asemănător și care a fost condamnat - nu amestec spețele aici dar este de interes de urmărit dacă aceste proceduri interne nu contravin drepturilor omului, totuși ! - din cauza aceluiași tip de comportament corporatist al respectivului magazin al cărui politică este să nu admită că un om este supus greșelii și că nu suntem infractori toți cei care le calcă magazinul) unui judecător care va judeca (este acesta un pleonasm ?) cauza respectivă.
Nu știu exact cele scrise de polițiști în documentele domniilor lor (ceva de genul că la ieșirea din casele de marcat au fost găsite cele trei obiecte asupra ta ”făptuitorule”), știu că s-a cerut filmarea din perioada respectivă, știu că aceștia la sfârșit au înțeles natura neinfracțională dar fiind solicitați de către ”magazin”, fără retragerea plângerii sunt obligați (oare chiar așa să fie, doar întreb, nu cunosc răspunsul, nu este o întrebare retorică) să întocmească respectivele acte, au înmânat un fel de dovadă prin care se scrie că obiectele au fost recuperate.
Deci, acuma nu ști, ai dosar penal ?
Nu există prejudiciu sau mă rog, mă rog, acesta a fost recuperat. Nu ai ieșit din incinta magazinului cu obiectele ”sustrase” ci ai fost atenționat doar după ce ai depășit linia caselor de marcat (pentru că așa scrie în regulamentul intern al magazinului) iar domnul - șeful peste băieți, a recunoscut că el nu ar da drumul mai departe la sesizare dar că șeful cel mare, directorul de magazin, acel important personaj care nu are timp să vorbească cu nimeni pentru că este tot timpul în videoconferințe, tipul acela din turn care semnează o plângere întocmită de cineva care a făcut asta la spusele verbale al altcuiva, ale unui băiat care nu a mai apărut în peisaj și căruia nu i s-a luat nici un fel de declarație ...
Ce este de făcut în acest caz ?
Ai înțeles că acel ”șef” nu își va retrage plângerea, că cică asta este politica magazinului ...
Totuși nu se va constitui parte în proces și nu are pretenții de la ”făptuitor” ...
A uita este sinonim cu a fura și apropo cum se probează un furt ?
La ce te vei putea aștepta ”făptuitorule” ?
Nevinovat fiind cum te poți apăra să nu îți fie distrusă viața din acest moment (am citi Procesul de Kafka, în urmă cu câțiva ani, vreo 25 și mi-am adus aminte că îmi puneam retorice întrebări despre existența realității și percepția acesteia) și că mai recent, am auzit câțiva ”faimoși” ”motivaționali” români descriind cum că gândurile tale sunt realitatea și că ele o crează deci inconștientul de tine ai vrut să ratezi ziua copilului tău și o importantă întâlnire din cadrul unei conferințe internaționale la care ai fost invitat tocmai pentru calitățile tale morale, profesionale, etice deosebite, pentru a te lăsa prins cu trei rujuri și a fi considerat infractor, chiar tu ?
Aștept întrebări, răspunsuri, sfaturi (vă scutesc eu de unul : angajarea unui avocat), critici, comentarii și vă mulțumesc.
Închei spunând, în aceste vremuri : Nașterea Domnului face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești), 12 Bucurii pe care vă urez să le primiți ! ! !
avocatnet.ro explicăm legislația
