Activitate markus-gend

1. Certificat medical prenupţial eliberat de un medic din România, care să poarte menţiunea «Se poate căsători»;

2. Paşaport (original şi copie xerox) - în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României;– sau act de identitate, original şi copie xerox (în cazul cetăţenilor din statele membre ale U.E.);

* Actul de identitate al cetăţeanului străin şi viza acordată acestuia în vederea şederii pe teritoriul României trebuie să fie valabile atât la data depunerii dosarului de căsătorie cât şi la data oficierii căsătoriei.

3. Certificat de naştere, original şi copie xerox şi după caz: apostilat cu Apostila Convenţiei de la Haga sau supralegalizat în funcţie de statul emitent; Certificatul de naştere va fi tradus şi legalizat la un birou notarial de pe teritoriul României:

4. Dovada eliberată / autentificată de misiunile diplomatice / oficiile consulare acreditate în România din care să rezulte că cetăţeanul străin îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională şi nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei în România.

Pentru :

- cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie civilă ori de dreptul familiei vor prezenta documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent - maximum 3 luni de la emitere;

- Se va ataşa şi traducerea în limba română, legalizată la un notar din România a dovezii / certificatului menţionat anterior;

5. Un document care să ateste domiciliul din străinătate al cetăţeanului sau declaraţie pe propria răspundere dată la un birou notarial din România privind domiciliul din ţara de origine;


6. Declaraţie pe propria răspundere, autentificată de un notar public privind domiciliul complet din ţara de provenienţă, dacă este cunoscător al limbii române scris/citit, starea civilă înaintea căsătoriei, îndeplinirea condiţiilor de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea unei căsătorii în România, şi regimul matrimonial ales;

- După caz, dovada desfacerii căsătoriilor anterioare prin sentinţe de divorţ sau certificate de deces însoţite de certificatele de căsătorie, apostilate sau supralegalizate în funcţie de ţară ( vezi afişul cu privire la Apostila Convenţiei de la Haga), traduse şi legalizate de un birou notarial de pe teritoriul României;

- În cazul cetăţenilor străini care nu cunosc limba română, la încheierea căsătoriei este obligatorie prezenţa unui interpret autorizat.

Bună ziua,

Am și eu o speță destul de complicată care își caută rezolvarea, sper să îmi puteți acorda sprijinul dumneavoastră.

X și Y se căsătoresc în 1910 și fac în total 10 copii, din care 6 supraviețuiesc bolilor copilăriei.
În 1938, la doar 53 de ani, X decedează. În momentul decesului, acesta deține în proprietate comună cu soția aproximativ 15 hectare de pământ și o casă.
În 1948 proprietatea lor este colectivizată de către comuniști.
În 1878 decedează și Y.
În 1990, ca urmare a noii legi funciare, A și B depun cererea pentru retrocedarea terenurilor colectivizate și obțin titlul de proprietate asupra suprafatei de pământ primite. C și D, care locuiesc în București, nu iau nicio măsură pentru obținerea părții la care au dreptul în momentul depunerii cererii, crezând asigurările lui A care a depus cererea că va avea grijă de toate. La scurt timp după obținerea titlului de proprietate de către A și B care au depus cererea, C si D merg și obțin înscrierea în registrele fiscale ale primăriei a părții la care au dreptul, beneficiază de produse și banii de la asociația agricolă care administrează terenul și plătesc impozitele aferente suprafetei lor.
În 1993, D vinde fără acte partea de teren la care are dreptul lui E.
În 1996 moare A, iar copii nu iau nicio măsură pentru dezbaterea și împărțirea mostenirii.
În 2013, descendentii și soția supravietuitoare a lui A dezbat mostenirea și își împart (și ies din indiviziune) terenurile aferente titlului de proprietate, inclusiv părțile care ar reveni lui C și D.
În ianuarie 2014, E încheie un pre-contract de vânzare-cumpărare cu moștenitorii lui A pentru partea pe care a cumpărat-o de la D, iar în octombrie 2014 va avea loc primul termen într-un proces în care E cere emiterea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare (care cred că este o simulare de vânzare-cumpărare, pentru ca E să ajungă proprietar legal al terenului cumpărat de la D fără a plăti un preț)
În momentul de față lui C nu îi mai este recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului pe care a plătit impozit 20 și ceva de ani + a beneficiat de banii de pe urma arendării către asociatia agricolă locală.

Sperând că am fost cât de cât clar, vreau să vă întreb ce ar trebui să facă C pentru a bunea avea legal și legitim dreptul de proprietate asupra imobilului, în condiția în care mostenitorii lui A dețin terenul în baza Titlului de proprietate emis după revoluție.

Multumesc anticipat

Later-edit: ceilalți copii sunt decedați și moștenitorii acestora nu au vreun interes în masa succesorală.
X și Y nu au lăsat niciun testament.