AVLIL a scris:
madalina-s a scris:
Orice discutie pe aceasta tema - a despartirii- nu se poate purta, efectiv.
Dar pe tema ramanerii impreuna? E numai o chestiune de abordare.
Daca domnul nu doreste divortul, poate sunt sanse de reparare casnicie. Sau poate incercand s-o reparati, isi da seama ca nu merge. Sau ca vrea sa divorteze. Sau ca dv. doriti sa ramaneti cumva impreuna.
Depinde din multitudinea de variante, daca ati analizat ambii si ati decis irevocabil. Imi pare dificil sa alegi o varianta fara sa o poti discuta cu cealalta jumatate; totusi, se poate. In acest caz, vedeti ca drumul spre divort poate trece prin impacare si poate sa va faca o relatie buna post-divort.
Pe tema ramanerii impreuna putem discuta la nesfarsit :)
Problema este ca noi tot incercam sa reparam de ceva vreme...si se pare ca e de ne-reparat, cel putin din punctul meu de vedere (am podul plin de promisiuni...intr-ale schimbarii).
Si mie mi-ar fi mult mai usor sa ne asezam la o masa si sa discutam ce nu a mers, de ce, ce putem face ca sa le fie bie copiilor, sa-i traumatizam mai putin...insa ajungem invariabil la: "tu esti de vina"..."ba tu" si la jigniri....
Insa n-am eu norocul asta...placa este una singura: "eu nu vreau sa plec, nu ma despart de copilul meu, nu vreau nici sa-l despart de mama si de sora lui, vreau sa fie totul ca si pana acum".
Numai ca daca pt el ce a fost pana acum este cel putin satisfacator, pt mine nu...este un compromis pe care nu-l mai pot face...
P.S. imi cer scuze pt detaliile irelevante...stiu ca nu e un forum de psihologie.