Activitate madalina-s

Imi cer scuze pentru confuzia pe care am creat-o, din cauza ca am omis un detaliu important.
Eu si tatal fetei nu am fost casatoriti, asa ca in momentul in care ne-am separat, nu s-a pus problema de instanta sau orice fel de proces. Am mers cu totul pe intelegerea dintre noi, inclusiv domiciliul si pensia de intretinere.

Multumesc pt. raspuns.
Acte in sensul despre locul unde voi lucra si casa in care voi locui?

PS. am uitat sa mentionez ca am procura de iesit cu ea din tara pentru 3 ani, are vreo relevanta?

CLAUDIU LASCOSCHI a scris:

La 14 ani minorul va fi ascultat de instanța.
Aveti sanse sa obțineți castig de cauza dar va trebui să prezentati acte pentru locul unde veti locui.

Buna ziua.

am o fiica de 14 ani, sunt divortata de tatal acesteia de la varsta de 1 an al copilului.
Copilul si tatal au o oarecare relatie, il viziteaza cam o data pe luna, mai mult la insistentele mele.

As vrea sa ma stabilesc cu ea intr-o tara din europa, ea isi doreste foarte mult acest lucru, insa cu siguranta tatal nu va fi de acord.

De la ce varsta ea isi poate exprima aceasta optiune in instanta?

AVLIL,
Multumesc, cu siguranta aveti dreptate.

Am propus terapeut de cuplu, probabil ca vom merge, a fost de acord.
Cu fetita am fost si cu cel mic, la evaluari, copiii sunt ok (inca).
Despre fetita psihologul mi-a zis ca se simte in siguranta (inca), deocamdata ii e de ajuns confortul emotional pe care i-l asigur eu.

Si mai departe mai vedem.

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri, o zi buna sa aveti.

IuliaCristinaUta,


O sa incerc sa o citesc, multumesc.

Cu tot respectul, insa, nu ma omor dupa cartile motivationale, de dezvoltare personala etc. si presupun ca despre asa ceva este vorba ...prefer o persoana cu care sa discut.

AVLIL a scris:

madalina-s a scris:

Orice discutie pe aceasta tema - a despartirii- nu se poate purta, efectiv.

Dar pe tema ramanerii impreuna? E numai o chestiune de abordare.
Daca domnul nu doreste divortul, poate sunt sanse de reparare casnicie. Sau poate incercand s-o reparati, isi da seama ca nu merge. Sau ca vrea sa divorteze. Sau ca dv. doriti sa ramaneti cumva impreuna.
Depinde din multitudinea de variante, daca ati analizat ambii si ati decis irevocabil. Imi pare dificil sa alegi o varianta fara sa o poti discuta cu cealalta jumatate; totusi, se poate. In acest caz, vedeti ca drumul spre divort poate trece prin impacare si poate sa va faca o relatie buna post-divort.

Pe tema ramanerii impreuna putem discuta la nesfarsit :)

Problema este ca noi tot incercam sa reparam de ceva vreme...si se pare ca e de ne-reparat, cel putin din punctul meu de vedere (am podul plin de promisiuni...intr-ale schimbarii).

Si mie mi-ar fi mult mai usor sa ne asezam la o masa si sa discutam ce nu a mers, de ce, ce putem face ca sa le fie bie copiilor, sa-i traumatizam mai putin...insa ajungem invariabil la: "tu esti de vina"..."ba tu" si la jigniri....
Insa n-am eu norocul asta...placa este una singura: "eu nu vreau sa plec, nu ma despart de copilul meu, nu vreau nici sa-l despart de mama si de sora lui, vreau sa fie totul ca si pana acum".

Numai ca daca pt el ce a fost pana acum este cel putin satisfacator, pt mine nu...este un compromis pe care nu-l mai pot face...

P.S. imi cer scuze pt detaliile irelevante...stiu ca nu e un forum de psihologie.

mirebire a scris:

Pe de alta parte, incercati sa va analizati ceva mai profund pentru ca momentan sunteti tentata (probabil inconstient) sa puneti in dreptul fetitei vina pentru esuarea actualei casnicii si nu e corect.

In nici un caz nu fac asta...el imi reproseaza mereu ca din cauza ei...in fine, nu e important dpdv legal asta si prefer sa ma opresc aici :)

mirebire a scris:

Incercati totusi sa-l chemati la o mediere - poate vine si reusiti sa ajungeti la un compromis in asa fel incat sa sufere cat mai putin copilul.

Orice discutie pe aceasta tema - a despartirii- nu se poate purta, efectiv. Altfel, as fi ales varianta notarului, cu siguranta...

In fine, va multumesc mult pentru raspunsuri, m-ati mai lamurit...

As dori sa stergeti subiectul, va multumesc.

AVLIL a scris:

La intrebarea dv. nr. 3 as face o corectura: daca dupa inceperea procedurii el nu vrea sa paraseasca domiciliul comun, asteptati sa se finalizeze divortul si faceti evacuare. Nu aveti temei inainte.
Copilul l-a crescut tatal, s-a ocupat de el cine, cine-i face baie, duce la gradi etc,? In principiu se merge pe mentinerea situatiei actuale.

Copilul este crescut de ambii parinti, eu si tatal, a avut bona, acum e la gradinita.
Tatal s-a implicat si se implica in cresterea lui, se iubesc.
Doar ca situatia actuala nu se poate mentine, asta ar insemna ca noi 2 sa ramanem casatoriti, ori asta este imposibil.

P.S. Eu mai am o fetita dintr-o relatie anterioara, pe care sotul meu o ignora sistematic, iar ea sufera, asta fiind unul din motivele pentru care nu mai putem ramane casatoriti.

mirebire a scris:

Dat fiind ca aveti un copil in privinta caruia trebuie sa ia instanta niste hotarari s-ar putea sa dureze 2-3-4 termene.

Inteleg asta, mai ales ca va fi greu sa ne intelegem asupra domiciliului copilului...
Stiu ca acum, conf. noului Cod Civil, custodia va fi comuna si sunt foarte de acord cu asta, insa as dori ca domiciliul sa fie la mine.

Copilul are 3 ani, e baietel, are gradinita aici, locuieste aici de cand s-a nascut.
As vrea sa stiu daca exista sansa sa-l poata lua el? In conditiile in care l-ar muta in alt oras si el nu detine nicio proprietate?
Probabil ca par detasata, dar nu sunt, familia lui are bani si relatii si vreau sa stiu la ce sa ma astept :(

Va multumesc mult pentru raspunsuri si promptitudine.

O zi buna sa aveti.