Activitate pagafanta

Da. Lucrez. E singurul venit pe care il avem la momentul actual.

> artamedierii
> GermanAlex

Va multumesc pentru vorbele dumneavoastra. Le gasesc utile si imi dau incredere ca lucrurile s-ar putea termina cu bine pana la urma. Oricare ar fi acela. Impreuna sau separati dar macar civilizati.
Din experienta de pana acum insa cel mai complicat imi pare a gasi modul de a comunica.
Mediatorul pare a fi o solutie.
O sa incerc si asa.

Vreau sa ramana in grija mea. Nu vreau sa o exclud pe mama dar sa fie in grija mea, sub tutela mea.

>>> mirebire

S-a incercat varianta unui consilier familiar doar ca atunci cand acesta a tras niste concluzi ce nu au convenit sotie nu a mai fost ''eligibil'' si in felul asta sedintele au incetat sau au continuat doar nu mine si mai erau relevante (e nevoie de doi .... ).
Vis-a-vis de plasarea mea in pozitia de autoindreptatit e o remarca corecta si faptul ca apar atat de multi de ''eu'' nu ma defineste chiar daca asa pare.
Imi recunosc si accept partea mea de vina in toata aceasta chestiune.

Multumesc pentru partea de generalitati. Acele aspecte nu imi erau cunoscute.

Mentionez ca implicarea mea in cresterea copiilor a existat si exista. Am ramas si singur cu ei doua-trei zile si ne-am descurcat foarte bine.

Da, e nevoie de doi pentru un tango.
La fel, o relatie functioneaza atunci amandoi vor asta.
Eu de 7 luni nu gasesc nici o cale de comunicare.
Drept e ca la momentul asta par resemnat.
Asta ma face si sa ma intreb ce va fi mai departe si in contextul asta mi-am pus intrebarea de mai sus.

Legat de:

nu inteleg la ce va referiti cu "instantele dau castig de cauza mamei cand vine vorba de copii".

Din ce stiu eu instanta si legile din Romania pun pe primul loc mama si copilul. Ar ajunge sa ma inteparteze de ei si ar fi totul mai complicat decat e acum.

Stare de fapt e urmatoarea:
De 8 luni de zile ma aflu intr-un impas cu sotia mea.
Situatia pare fara rezolvare in sensul in care ea nu vrea sa aibe nici un fel de discutie cu mine.
Eu nu ma gandesc la divort, nu vreau asta.
Ea vrea asta dar nu face nimic in sensul asta.
Ce ma tine inca acasa sunt copii si, in sinea mea sper inca in minuni.

Alte cateva aspecte, paralele:
- copii sunt mici, gradinita
- ea nu lucreaza
- rata apartament

Acum ajung de fapt la intrebarea mea.
Faptul ca orice incercare de-a mea de a lamuri situatia se loveste de refuzul ei fara ca eu sa imi termin ideea ma face sa ma gandesc la faptul ca ma tine in aer doar pentru a castiga timp pana gaseste o solutie sa ma scoata afara din casa si sa ma indeparteze de copii.

Ce cale de a ma apara am eu in situatia asta?
Ma gandesc ca legile din Romania dau castig de cauza mamei cand vine vorba de copii.
Situatia asta e creata si sustinuta de ea si imi suna deja a premeditare.

Exista o situatie in care eu sa pot face un fel de denunt familiar in care sa punctez faptul ca ea a abandonat proiectul nostru familiar si ca mentine o stare de conflict care face rau si copiilor dar si mie?

Tin sa mentionez ca am pus pe masa si varianta unei ''colaborari'' civilizate, fara voci ridicate, reprosuri, acuze doar pentru a avea liniste in casa si de a le creea copiilor un mediu cat mai stabil posibil.