gi-jane2 Am inteles, in principiu nu este un pericol, cu exceptia situatiei in care va fi vreodata actionata in instanta pt dovedirea caracterului comun al datoriei... Referitor la firma, nu (cred) ca a infiintat-o el personal (adica nu figureaza in nicio calitate in actele constitutive, in ele este trecuta alta persoana) el doar a contractat imprumuturile in nume propriu pt a investi in sediul si in logistica, materii prime etc. (presupunand ca versiunea aceasta - a sotului- este si cea adevarata).
gerberga: Nu, cele 300 mil (suma actuala fiind mult mai mare luand in considerare si dobanzile pana in prezent) nu au intrat in casa, sotul i-a investit intr-o afacere proprie paguboasa (afacere despre care sotia a aflat abia peste un an).
gi-jane2 Nu s-a ajuns inca, dar doamna se teme de acest lucru si nu doreste sa-si asume niciun risc; asta i-am explicat si eu dansei, nefiind sigura daca un partaj ar pune-o la adapost de poprire si care i-ar ocaziona, in plus, cheltuieli care poate nu sunt tocmai necesare.
Soțul a contractat în urmă cu aprox. 3 ani mai multe credite pt nevoi personale, în valoare de aprox. 300 de milioane vechi, atât de la bănci, cât si de la IFN-uri. Recent (de aprox. 1 an) a fost înființată poprire pe salariul său. Soția nu a avut până de curând cunoștință de aceste credite, deci nu s-a obligat nici ca și co-debitor, garant etc. pt că nu a fost de față și nici nu și-a dat acordul pt acestea.
Întrebarea este: pt a se evita poprirea inclusiv a salariului soției, este suficient numai divortul (acesta ar fi de natură să nu atragă pe viitor poprirea) sau este mai indicat un partaj (în timpul căsătoriei/după divort)? Menționez ca aceștia nu dețin bunuri comune imobile sau mobile (excepție salariul, considerat bun comun), nu au copii minori, soția este coproprietar al unui imobil împreuna cu mama acesteia, în calitate de moștenitoare (ambele, de pe urma tatalui)