Activitate Cotuna Daniela

Răspunsul dat a fost: "Da, legea permite tratamentul nevoluntar.", afirmație pe care o susțin în continuare, iertare cerându-mi pentru incompletitudine!
Astfel precizez următoarele:
1. În stare de criză schizofrenicul este lipsit de discernământ împrejurare în care dispozițiile art. 29, alin (2), pct. a) din Legea nr. 487/2002, îi sunt aplicabile:
"Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obţinerea consimţământului pacientului în următoarele situaţii:
a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el însuşi sau pentru alte persoane;".
2. textul de lege distinge între persoana cu tulburări psihice și pacient, pacientul fiind persoana cu tulburări psihice aflată în îngrijirea unui serviciu medical, dispozițiile art. 29 fiind aplicabile pacientului.
Îmi voi permite astfel a concluziona că tratamentul nevoluntar este permis de lege a se efectua într-un mediu spitalicesc/clinic și nu la domiciliu.

JURIDIC VORBIND:
Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală și Ordinul 372/2006 care conține normele la lege, reglementează procedura internării nevoluntare și implicit tratamentul nevoluntar.
Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este: DA - legea permite tratamentul nevoluntar, cu respectarea normelor mai sus amintite.
UMAN VORBIND:
Schizofrenia este o tulburare psihică în cadrul căreia, în perioadele de criză, cel afectat poate produce vătămări atât persoanelor din jur, cât și sieși, motive pentru care consider că în atari situații rațiunea ar trebui să primeze compasiunii.
Personal aș recomanda intervenția unui psiholog în vederea consilierii celor apropiați mamei dumneavoastră, intervenție necesară întru înțelegerea a ceea ce implică o asemenea afecțiune și, implicit, dezvoltarea unei relaționari adecvate cu cel afectat.

AVETI LA DISPOZITIE DOUA VARIANTE:
PE LATURA PENALA: formularea unei plangeri penale pentru savarsirea infractiunii de inselaciune [art. 244 C.pen.] care va fi absolutamente necesar a fi si probata.
Cu privire la probe, va recomand:
1. Martori: persoane cu care ati discutat situatia de fapt, persoane care au asistat in mod direct la discutii [incusiv telefonice], alte persoane fata de care sotul dumneavostra a manifestat un comportament similar [pentru aceasta chestiune va fi nevoie sa faceti mici incursiuni (cercetari) in trecutul domniei sale, tema cu sanse minime de reusita dar, conform principiului 1% din ceva e mai mult decat 100 % din nimic, opinia mea este ca incercarea merita];
2. Eail-uri;
3. SMS-uri etc.
impreuna cu, bineinteles, aratarea atat a faptului ca el nu detinea resursele necesare achizitionarii a ½ din imobilul in discutie, in sensul solicitarii justificarii provenientei sumei aferente (deoarece dumneavoastra nu puteti proba o negatie), cat si a succesiunii evenimentelor care, in forma prezentata de dumneavoastra, denota premeditare [cu privire la acest aspect, v-ar fi de un real folos dovada cu privire la intentia lui de a initia divortul, in cazul in care detineti o asemenea proba].
Sub aspect juridic dumneavoastra veti fi tinuta sa probati faptul ca ati fost indusa in eroare prin [in cazul dumneavoastra] prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase; producerea unui prejudiciu material; legatura de cauzalitate dintre actiunea de inducere in eroare si prejudiciul astfel produs.
Cu privire la sansele de reusita, va rog sa va inarmati cu o liniste interioara invecinata starii de ZEN, deoarece reusita unui eventual astfel de demers depinde cu preponderenta de probele existente dar si de gradul de finete [in sens profesional] a tuturor celor chemati “sa-si spuna parerea in cauza”.

PE LATURA CIVILA: Actiune in partaj in cadrul careia sa faceti dovada NEcontributiei sotului dumneavostra [dezavantaje: durata procesului + taxa de timbru mare].

Va doresc mult succes si va recomand sa apelati la unul dintre colegii avocati, deoarece o asemenea actiune necesita asistenta profesionala.