Activitate mih7915

Subinteleg ca daca nu iese cu paruiala sau cu injuraturi, nu suntem suficient de temeinici? :)

Nu sunt aspecte telenovelistice in povestea asta, nimeni nu a inselat pe nimeni, nimeni nu si-a redescoperit o alta inclinatie sexuala, etc. Sper ca pana la urma divortul sa se poate pronunta si pe "simplul" motiv de incompatibilitate in cuplu...

Este drept ca am evitat sa dau amanunte "picante", pentru ca nu le-am vazut relevante cand vorbim de incredintarea minorilor.

Apreciez toate raspunsurile de pana acum.

Sa asumam ca nu se vor intampla masuri extreme, ca isi va gasi un serviciu, ca se va muta cu mama soacra (care locuieste singura intr-o locuinta modesta) si ca va cere incredintarea copiilor.

Interesul superior al copiilor consta in urmatoarele (+ pentru ramanere, - pentru plecare):
+ continuitate dpdv al conditiilor de viata: fiecare are camera lui, curte, catelul cu care alearga zilnic, etc
+ spatiul locuibil aferent va fi considerabil mai mare (50mp/persoana, fata de 11 mp/persoana)
+ cei mai buni prieteni ai lor locuiesc in zona locuintei actuale
+ copiii vor beneficia de aceleasi activitati (meditatii, sport, bona, etc). Greu de crezut ca mama singura va putea mentine acelasi nivel (cu tot cu pensia alimentara)
- Mama/ Instanta poate cere ca eu sa cotizez pentru activitatile copiilor, pana la urma ce conteaza unde locuiesc copiii. Cred ca ar avea dreptate.
- Copiii vor fi mai aproape de scoala.
- Sa nu uitam ca la audiere copiii vor opta pentru mama


Ce argumente ar putea aparea in joc?

Sunt casatorit cu 2 copii, unul peste 10 ani, iar celalalt sub 10 ani.

Ce sanse as avea sa castig incredintarea minorilor in calitate de tata tinand cont de urmatoarele:
- Sotia nu realizeaza venituri si nici nu a incercat sa obtina vreun venit dupa nasterea celui de-al doilea copil
- Sunt proprietar al imobilului in care locuim acum (imobil achizitionat inaintea casatoriei)
- Am un salariu lunar modest, dar firma mea realizeaza venituri lunare considerabile
- Am o viata profesionala plina, ceea ce a impus un timp limitat petrecut cu copiii, dar sunt gata sa renunt la cariera in cazul in care mi s-ar incredinta minorii
- Sotia este un om normal, iubeste copiii, are grija de ei (mult mai mult decat mine), studii superioare, sociabila, etc. Pe scurt, toate calitatile necesare pentru a fi o mama buna. Desigur ar fi si lucruri de reprosat, dar minore si probabil irelevante dpdv al incredintarii copilului.
- Foarte probabil ca ambii copii vor alege mama in cazul unei audieri.
- Nimic imputabil in ceea ce priveste calitatea mea de tata: fara vicii, as zice ca am un comportament normal de tata care este un pic mai ocupat decat media.

Stiu ca situatia este complexa si ca este putin probabil sa obtin un raspuns clar. Totusi as fi multumit si daca lamurim niste aspecte initiale pentru ca apoi sa purcedem cu actiunile juridice in sine.