am fost la un avocat specialist in dreptul muncii si i-am arata hotararea. nu i-a venit sa creada cum au judecat judecatorii si mi-a spus ca este profund nedrept si ilegal cum au judecat. cu toate astea nu se mai poate face nimic. nu exista nicio cale de atatc pentru rastalmacirea probelor. nici revizuire, nici CSM, nici recurs (este inadmisibil). si avocatul mi-a zis sec ca "ii pare rau ca au jucecat asa nedrept". deci? pentru ca judecatorii sa fie impacati pana la capat, vreau sa depun o cerere de eutanasiere, dar nu stiu unde...
efectiv stau ca prostu si ma uit la probele administrate in instante de catre intimata si dupa care instanta a motivat si judecat: una scrie in acestea, exact opusul zice instanta ca scrie in ele. efectiv judecatorii ori au fost cumparati ori in batjocura au dat pronuntarea. nu mai suport acest sistem corupt si incompetent asa ca nu mai am pentru ce sa traiesc in aceasta tara cu judecatori corupti si incompetenti.
Buna ziua. nu mai suport nedreptatea care mi s a facut: judecatorii au rastalmacit probele de la dosar cu buna stiinta, au schimbat declaratiile date la dosat si in batjocura au pronuntat apoi hotararea judecatoreasca dupa ceea ce au rastalmacit in motivare. hotararea este definitiva si nu mai poate fi supusa niciunei cai de atac. practic am iesit vinovat pentru ceea ce nu am facut pentru ca asa au schimbat judecatorii probele pe faţă.
doresc sa fac o cerere sa fiu eutanasiat pentru ca nu mai suprort nedreptatea care mi s a facut. cui ma pot adresa?
Dar cu o exceptie de neconstitutionalitate impotriva faptului ca nu mai pot apela la recurs impotriva acestei hotarari secondhand data de aceeasi categorie de judecatori?
asta ar ramane de facut ca un ultim lucru, dar mai intai vreau sa apelez la toate caile conventionale.
Nu am inteles faza cu CEDO: hotararea a fost pronuntata in noiembrie 2015. Conform regumantului CEDO pot deschide o a ctiune in termen de 6 luni de la pronuntare ultimei hotarari definitive si numai dupa ce am apelat la toate caile ordinare in tara.
Acuma aici nu am inteles: recursul este o cale extraordinara. Trebuie sa astept si rezolvarea unui posibil recurs, sau sa ma duc la CEDO acuma? Apelul ar fii ultima cale ordinara la care am apelat in tara.
Pai, nustiu, sunt indeplinite conditiile in cauza mea? Judecatorii nu au aplicat corect legea si au rastalmacit, nedrept si neechitabil, probele adminitrate in instanta in favoarea partii adverse.
As vrea sa fac recurs, dar nustiu daca am sanse practice.
din curiozitate intreb, CC nu a declarat neconstitutionale prevederile art. din noul cod de procedura civila care prevad ca recursul se redacteaza si se sutine numai cu avocat? Mai trebebuie sa ai avocat in recurs?
Iauita-ti ce am gasit pe net:
In Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din data de 24 octombrie 2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2014 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3) şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi vizează dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat, dispoziţii care au următorul cuprins:
– Art. 13 alin. (2) teza a doua:
„În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.”;
– Art. 83 alin. (3):
„La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).”;
– Art. 486 alin. (3):
„Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele legale criticate reglementează obligativitatea reprezentării şi asistării părţilor prin avocat în calea de atac a recursului, respectiv obligativitatea redactării cererii de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului numai prin avocat. În aplicarea acestor reglementări cu caracter de principiu, legiuitorul a prevăzut că recursul şi motivele de recurs se depun cu respectarea obligaţiei referitoare la reprezentare, întâmpinarea se redactează şi se semnează de avocatul intimatului, iar răspunsul la întâmpinare de avocatul recurentului.
În privinţa încălcării art. 21 din Constituţiei referitor la accesul liber la justiţie, Curtea reţine că acest drept constituţional reprezintă fundamentul art. 129 din Constituţie potrivit căruia „Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Curtea mai reţine că accesul la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, care însă nu pot afecta dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta.
În continuare, Curtea urmează a analiza dacă limitările aduse dreptului de a ataca prin recurs hotărârile judecătoreşti din perspectiva accesului liber la justiţie au un scop legitim şi sunt proporţionale cu acel scop.
Curtea constată că scopul urmărit de legiuitor este unul legitim, prin instituirea obligaţiei persoanelor fizice de a fi asistate şi, după caz, reprezentate de avocat la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea acestuia, legiuitorul urmărind impunerea unei rigori şi discipline procesuale pentru evitarea introducerii unor cereri de recurs în mod abuziv, şicanator sau informe, care nu se încadrează în mod riguros în motivele de recurs.
Cu privire la existenţa justului echilibru între măsura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiţie şi scopul legitim urmărit, Curtea constată că nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, dispoziţiile legale criticate consacrând un dezechilibru între cele două interese concurente.
Astfel, Curtea reţine că prin condiţionările impuse realizării interesului general menţionat este afectat în mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care doreşte să recurgă la concursul justiţiei în vederea realizării drepturilor şi intereselor sale subiective. Condiţionarea exercitării căii de atac de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de asistenţă judiciară, drept condiţie de admisibilitate a recursului, impune în sarcina individului atât condiţii excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât şi costuri suplimentare şi semnificative în raport cu cheltuielile efectuate de cetăţean pentru plata serviciului justiţiei.
Curtea reţine că o atare condiţie, în sine, este excesivă, depăşind cadrul constituţional referitor la exercitarea căilor de atac.
Curtea reţine că statul nu a reuşit să implementeze un mecanism coerent şi eficient care să asigure posibilitatea efectivă a cetăţenilor de a recurge la calea de atac a recursului. În acest context, Curtea apreciază că, în vederea atingerii standardului de creştere a calităţii actului de justiţie pe care legiuitorul şi l-a propus, trebuie stabilite remedii corelative obligaţiilor impuse justiţiabililor pentru a nu îngreuna situaţia procesuală şi financiară a acestora.
În concluzie, Curtea constată că măsura reprezentării şi asistării prin avocat în etapa procesuală a recursului nu este proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ în raport cu gradul de afectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art. 21 şi art. 24 din Constituţie.
Curte mai constată că dispoziţiile legale criticate au afectat şi dreptul la apărare din perspectiva intimatului ca o consecinţă a exercitării dreptului de acces liber la justiţie realizat de recurent. De asemenea, dispoziţiile legale criticate încalcă art. 24 din Constituţie şi din perspectiva recurentului din moment ce această dispoziţie constituţională nu vizează doar apărarea în procesul desfăşurat în faţa primei instanţe de judecată, ci şi dreptul de apărare prin exercitarea căilor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori unor soluţii adoptate de o instanţă de judecată care sunt considerate greşite de către una sau alta din părţile din proces. În situaţia în care partea interesată este împiedicată să exercite calea de atac, aceasta nu-şi va putea valorifica şi apăra drepturile în faţa instanţei de recurs.
Mai mult, Curtea reţine că obligaţia reprezentării şi asistării prin avocat pentru exercitarea recursului echivalează, pe de o parte, cu transformarea conţinutului acestui drept fundamental într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac, iar, pe de altă parte, cu convertirea acestui drept într-o obligaţie, ceea ce afectează substanţa dreptului la apărare astfel cum este configurat în Constituţie.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că soluţia legislativă criticată creează premisele transformării liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare în drepturi iluzorii, fapt care nu este de natură să conducă la consolidarea continuă, firească, a statului de drept, ceea ce atrage neconstituţionalitatea acesteia.
În principal, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale.
ok, dar este vadit ilegal cum au judecat judecatorii. este normal cum au judecat? Adica au incalcat legea si profita de faptul ca nu mai exista o alta cale de atac.
Buna ziua. Mi-a fost comunicata o hotatare definitiva de la curtea de apel, conflicte de munca.
In hotarare mi se respinge apelul cu mentinerea sentineti civile de la tribunal respectiv ca se respinge contestatia impotriva deciziei de concediere.
Judecatorii de la curtea de Apel au motivat ca:
"Nu pot fi retinute nici criticile contestatorului cu privire la nulitatea deciziei de concediere si anume faptul ca decizia de concediere nu cuprinde elementul prevazut la art. 252 alin. (2) lit (b) din codul muncii. Raportat la gravitatea faptei, aratata prin referatul....., in decizia de concediere nu era necasar precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, c.i.m. sau contractul colectiv de munca care au fost incalcate de catre salariat, lipsa elementului prevazut la art. 252 alin. (2) litera (b) din codul muncii neatragand neaparat nulitatea deciziei de concediere."
si alta motivare
"Nu mai era necesara convocarea salariatului pentru a fi cercetat cu privire la abaterea disciplinara pentru care s-a dispus masura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca".
Va mai mentionez ca in instanta s-a administrat ca proba un referat dupa care instanta a statuat. Numai ca instanta efectiv, in batjocura, a rastalmacit continutul referatului. Astfel instanta a aratat ca in acel referat se atesta abaterea disciplinara, desi continutul acestuia cu privire la aceasta abatere disciplinara lipseste cu desavarsire.
Nustiu dece instanta de Apel a judecat in acest fel, eu practic nefiind vinovat de nicio abatere disciplara.
Hotatrea este definitiva. Se mai poate face ceva impotriva unei astfel de hotarari cu o astfel de motivare?
Procesul este inceput dupa noul cod de procedura civila, hotararea de la tribunal fiind supusa numai apelului.
avocatnet.ro explicăm legislația
