Stimata doamna, nimic nu mi-as dori mai tare decat ca statele europene sa introduca suprem peste orice alta dispozitie legala privitor la copil, legea raspunderii parentale totale, astfel incat, veniturile unui nenorocit (mama/tata) care-si abandoneaza sufleteste copilul si nu are vreo motivatie solida pentru neasumarea faptului ca este parinte (mama/tata) sa fie poprite corespunzator traumei unui copil semi-abandonat in supliment la pensia de intretinere si tot pana la majoratul copilului... Sper ca in teoretica comuna vointa de aici pentru anularea stupiditatii cercului vicios creat de 910-912, imi preluati punctul de vedere, dumneavoastra avand ceva cu amenda data mamei „nevinovate”, iar eu ceva cu „refuzul” minorului protejat strict inspre distrugerea relatiei cu unul dintre parinti. De asemenea, cred ca puteti tolera faptul ca nimeni nu va interveni cu forta intr-o chestiune de „refuz” al minorului daca nu se face dovada de catre autoritati ca acel refuz este unul indus... Este mai clar acum pentru a evita polemici inutile si a ne concentra sa propunem Avocatului Poporului sa faca ceva?
Domnule avocat, program de vizita au puscariasii. Parintii necustodieni au program de legaturi personale. Este foarte utila pentru orice participant la actul de justitie din M.F. aceasta diferenta... Iar cine face uz in mod eronat de chestiunea cu vizita, fiind si un lucrator pe spețe, este impardonabil o persoana cu impresie ridicata la rang de tabiet social obligatoriu.
Pe urma, puteti sa ne precizati din experienta dumneavoastra ampla niste exemple de mici si nevinovate greseli, care, in mod imperturbabil deterioreaza sever si chiar definitiv relatia copilului cu necustodianul obligatoriu numai dupa divort si in toate cazurile numai dupa ce copilul a fost izolat cumva de necustodian? Nu de alta dar acest forum poate capta o calitate real pozitiva de ghid pentru viitori parinti necustodieni.
La fel, eu fiind un individ fara studii, puteti sa-mi raspundeti sincer la urmatoarea intrebare: il crede un copil de 3-6 ani pe adultul de langa el atunci când ii spune ca luna este luminoasa pentru ca este facuta din ciocolata alba? Daca da, de ce? Si, daca da, il crede si in alte privinte?
Sa avem rabdare? Cred ca va permiteti prea mult prin aceasta afirmatie. Anii nepetrecuti langa copilasul tau in crestere si formare nu se deconteaza nici macar la judecata de apoi din ce am auzit si nu vreti sa stiti cat de vinovat de astfel de drame se face cel care da sfaturi parentale fara sa fie parinte...
Mai am o intrebare, data fiind insuficienta replicilor dumneavoastra. Daca in cazul derularii ART 913 autoritatile in drept mentioneaza clar, fara echivoc, vina custodianului pentru refuzul minorului, care ar trebui sa fie in opinia dumneavoastra reactia instantei?
Stimate domn avocat Lascoschi, urmaresc aceste discutii avand ca numitor comun „dreptul optional” al unui tata la viata langa copilul sau dupa divort vs „dreptul implicit al unei mame” si, prin prisma unor interventii ca a dumneavoastra constat uluit ca din start, un barbat roman divortat este pus, chiar de la nivelul profesiei de avocat (am intalnit avocati femei care au dovedit mai multa echidistanta in abordare decat dumneavoastra ca barbat), in situatia de a „primi un drept” pe care inainte de divort nu i-l chestiona nimeni. Permiteti-mi sa remarc faptul ca, din curtoazie profesionala posibil in cautare de noi cazuri, dumneavoastra faceti un uz neverosimil de teza cu copilul care „nu trebuie brutalizat” si deranjat, in „firescul” si de necontestat „refuz matur si sustinut de a mai relationa cu tatal sau mai devreme de situatia de a primi de la STAT un buletin sau permis de conducere”. De altfel, pare singurul refuz al unui copil roman PROTEJAT PRIN LEGE (sa nu-l mai vrea pe unul dintre parinti). Mai refuza copiii patriei ceva fata de ce li se cere de catre oricine din jurul lor sa faca, si primesc protectie juridica pentru acel refuz? Nu am auzit inca. Ce am observat ca face toata lumea pe aici, este ca se considera ca fireasca si chiar necesar implicita starea de refuz a unui copil fata de necustodian si total justificata de „profilul de om al cavernei” atribuit tatalui roman fara nici un semn de mirare fata de existenta unei astfel de situatii. Nu vi se pare ciudat, dumneavoastra ca avocat, ca in toata societatea romaneasca a ultimilor 20, 10, 5, 3 ani nu exista nici macar un singur caz de copil cu ambii parinti langa el in timpul casniciei acestora, CARE SA FI REFUZAT RELATIA CU UNUL DINTRE ACESTIA, MAI CU SEAMA CA EXISTA FAMILII IN CARE SCANDALUL PROVOCAT DE TATA/MAMA ESTE NU NUMAI CUNOSCUT IN PREAJMA COPIILOR, DAR SI PROTEJAT DE LEGE? Mie mi se pare nu numai ciudat, dar consider ca este o stare indusa strict post divort de parintii custodieni prin unii avocati, la adapostul unui set de legi ca fostele 910-914 (actualizate numeric), aparitia acestui refuz al unui copil de 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, sau 10 ani cu o perfecta continuitate la actiunea de divort, putând avea o singura explicatie, daca nu exista dovezi ferme in drept care sa justifice aceasta: posibila manipulare a copilului. Am vazut cazuri in sala de tribunal in care mamele pentru copii sub 2 ani neavând la indemana „refuzul minorului” acesta nefiind prea vorbaret la acea varsta, faceau apel disperat la „competentele” unui tata in a sti sa-i dea lapte din biberon. Am vazut si judecatori de bun simt, pe faza, fata de astfel de infamii avocatiale care au spus ca este posibil ca tatal sa nu le aiba cu biberonul dar sa le aiba cu condusul unui tren sau cu caratul sacoselor cu alimente, ca asa sunt impartite anumite sarcini in dogmele familiei de la noi. Este acest fapt al manipularii unui copil de catre custodian din varii motive ceva greu de dovedit? Cu siguranta, nu, intr-o societate mai putin puritana ca a noastra statul, am citit, intervine chiar feroce. Pe acest forum insa, constat o falsa pudoare fata de incriminarea unei actiuni pe cat de cinica, pe atat de simpla la punere in fapt. Ce facem, domnule avocat, cu acele cazuri in care copiii dupa divort refuza relatia cu necustodianul (chiar mama uneori), despre care consilierea dispusa de instanta, ancheta DGASPC si a politiei arata, TOATE, clar ca este vorba de un copil manipulat, insa, chiar si când toate autoritatile in drept constata aceasta falsa realitate a refuzului minorului, instanta nu are la indemana decat o amenda seaca, cu care Statul pare ca rascumpara cam ca la sclavi dreptul necustodianului la a avea copil printr-o amenda, reducandu-l social la un donator de sperma trecut in certificatul de nastere pentru a ștanța clar ținta pentru pensia de intretinere (ca sa nu fie alocatia marita). Nu am observat in niciuna dintre interventiile dumneavoastra ca fiind posibil acest tablou, implicit nici solutia propusa de dumneavaostra pentru restabilirea normalitatii. Toata lumea evita pe aceste forumuri un singur aspect interogativ de teama de a nu leza un tablou „sacru” realizat pentru acel parinte custodian majoritar regasit in procent semnificativ la originea acestei manipulari: este posibil ca din simpla razbunare si labilitate psihica un parinte custodian sa manipuleze propriul copil impotriva celui necustodian? Eu afirm ferm, DA! Daca nu aveti nimic impotriva, sustin initiativa acestui SHOMO, pe principiul „ce-ar fi daca?” De trei ani de zile nu sunt lasat sa fiu tata pe teritoriul Romaniei . Cu stima,
avocatnet.ro explicăm legislația
