Va multumesc pentru raspuns, d-le cande alexandru. Nu vin sa explic sau sa ma explic. Aveam nevoie de un sfat juridic. Tati sunt multi, parinti mai putin! Ce imi place in raspunsul d-voasta este solutia pe care mi-o dati. Eu sa lipsesc de la cresterea si educarea copilului. Eu sa ma "zbat" pentru un trai mai bun al lui si ca rasplata sa nu ma pot bucura impreuna cu el de relizarile lui, sa ii fiu aproape atunci cand plange noaptea, sa nu ii pot da o imbratisare cand pleaca la scoala si multe alte lucruri. Asta doar pentru ca am invatat sa ne limitam "ce sa fac, atat pot!". Un copil inseamna responsabilitate, asigurarea tuturor conditiilor de dezvoltare din toate punctele de vedere. Chiar este ceva gresit in a-ti dori tot ce este mai bun pentru copilul tau? in conditiile in care esti cam singura persoana pe care o intereseaza acest lucru.
Ce sanse as avea sa iau copilul cu mine in strainatate, daca el nu este de acord? V-am spus "de prea bine" nu plec, iar el nu vrea sa plateasca decat cei 220 ron pe luna.
Buna ziua,
de curand am divortat, avem un copil de 6 ani, cu resedinta stabilita de judecatorie la mine. Dupa divort a fost stabilita o pensie alimentara raportata la salariul minim pe economie, pentru ca el avea oricum trecut pe cartea de munca o incadrare de 4 ore, desi veniturile lui sunt mult mai mari (dar nu pot demonstra). Eu nu ma pot descurca sa cresc copilul, am intrerupt anumite atitivitati ale lui pentru ca nu am cum sa le sustin singura (tatal refuza sa participe) de asta am hotarat sa plec in strainatate. Vreau dupa cateva luni sa ma intorc si sa pot lua si copilul cu mine. Pe toata aceasta perioada ar putea sa aiba grija mama mea de el. Singurul lucru de care imi este frica, este sa nu imi pierd copilul. Ce as putea face? Cum sa procedej?