AVLIL, aici va contrazic. Nu e nimic in limite normale in a-i vorbi copilului de rau mama, in a-l santaja emotional si a-l coplesi cu toata atentia din lume, apoi a-l abandona complet si iar atentie, iar abandon. Am fost cu baietelul la psiholog si mi-a spus clar: copilul e anxios si are nevoie de stabilitate. Nu coplesit brusc de cadouri din partea tatalui si nu manipulat impotriva mamei. Program clar de vizitare si nu locuit in doua case; asta il bulverseaza. Si asa am si facut.
Nu au trecut nici doua luni si copilul s-a linistit, e mai bine la scoala, nu mai are crize de plans si tipat, e mai ascultator si avem multe momente frumoase. Isi vede tatal conform programului; nu cand are tatal chef si e perfect asa. Tatal inca imi mai transmite prin copil insulte si ca ma da in judecata. Sa ma dea in judecata! Nu va obtine mai mult decat doua week-end-uri pe luna si o zi de vizita pe saptamana, ceea ce are si acum. Normal ca tatalui nu ii convine. Ar vrea sa ia copilul cand are chef: saptamani in care il ia mult, saptamani in care nu il ia deloc. Si eu sa stau la dispozitia lui! Dupa divort, mie si copilului ne fac program fostul, cu iubita lui :))). Ar fi culmea!!!
De Craciun imi spune ca nu poate lua copilul, dar il vrea de revelion. Siiiiigur! Ma pun pe drumuri de sarbatori, ca asa are tatal chef! Copilul a fost la schi toata vacanta si bine a mai fost! Si de tata nu ii e foarte dor, pentru ca oricum nu-l prea vedea.
Sa ii spun copilului adevarul? Ca fostul meu sot ma lovea cu pumnii in cap, ca refuza sa stea cu copilul si 30 min cand era mic? Ca nu a stiut un an de zile la ce ora termina copilul scoala? De ce sa-i incarc copilaria cu prostii din astea? O sa-si dea seama el cand va creste si pana atunci are nevoie de un parinte stabil. La insulte nu raspund si nu am nimic de transmis tatalui, prin copil; nu facem din el mesagerul frustrarilor noastre.
Si copilul? Mi-a multumit pentru divort. In casa e liniste, avem mai mult timp impreuna si tatal e mai prezent in viata lui, decat era inainte de divort. Daca va fi proces? Nu cred. Dar daca va fi, sunt pregatita.
Nu stiu cum isi cresc americanii copiii in doua case si doua vieti paralele, cu copiii migrand dintr-o casa in alta cand se supara pe vreun parinte. O fi bine; nu stiu. Stiu ce e mai bine pentru copilul meu: o singura casa, cu un singur set de reguli, macar un parinte care e mereu prezent si timp impreuna cu celalalt, dupa un program clar.
Va multumesc tuturor! V-ati oferit timp si sfaturi intr-un moment in care eram foarte dezorientata. Daca in timpul casniciei iti e controlata fiecare secunda si de prieteni nici nu poate fi vorba, dupa divort te gasesti brusc, foarte singura. Pentru ca ati raspuns si ati fost acolo, am depasit momentul. Va multumesc!
De acord. Nu e niciodata vina unuia, atunci cand o relatie se destrama. Si mi se pare natural ca tatal sa pastreze legaturi cu copilul lui. Week-end-uri, vizite in timpul saptamanii...
Ce se intampla atunci cand tatal ii spune lucruri urate despre mine, copilului? Sa incurajez o legatura foarte apropiata intre ei? Sincer, mi se pare toxic; ii fura copilului inocenta si il trage intr-un razboi absurd, la care nu vreau sa particip. Dar pentru ca baietelul nu are niciun raspuns din partea mea, tinde sa il creada pe cel care ii repeta aceeasi poezie. Bunicii din partea tatalui fac la fel: ma fac mincinoasa, ii spun sa nu ma creada. Nu prea stiu ce sa nu creada, ca eu nu-i vorbesc de rau.
Copilul vrea la tata, da; pentru ca e mituit si aparent, e fericit. Intrebarea e: e bine pentru el?
Ce se intampla cand tatal se satura? Are momente in care e interesat f. mult de copil, apoi se retrage si il respinge. Comportamentul lui fata de copil a fost principalul motiv al divortului. Eu nu mai suportam sa-mi vad baietelul plangand, rugandu-se de tatal lui si spunandu-i :"fac ce vrei tu"; atunci cand fostul meu sot intra in perioada de respingere. Foarte greu!
Asa ca, vreau domiciliul copilului la mine si doar drepturi de vizitare pentru tata, nu de locuit. Ce sanse am, daca in instanta, baietelul alege sa locuiasca cu tatal?
mirebire
Bunica mea mi-a spus "ca n-am stiut sa-mi pastrez barbatul" :))). Dar ea are 80 de ani,saraca! Nu poti avea grija de o relatie, de unul singur. Sau poti sa ai grija de relatie, doar ca fostul meu sot avea grija de o alta relatie :))). Mai glumim...:).
Dar cand eu m-am ocupat aproape singura de cresterea copilului, pentru ca sotul era fie la a doua facultate, fie in deplasari cu "colegele"; sa ma trezesc acum ca brusc vrea baietelul pt ca are lucruri de demonstrat iubitei, e nedrept. Pentru copil in primul rand ca e folosit asa, si apoi pentru mine.
UnParinte,
Pentru ca intre nevoile si dorintele copilului e o mare diferenta. Si nu, copiii de 7 ani nu se audiaza; nu pot decide cand sunt atat de mici si nici nu e drept pentru ei sa o faca
adisan,
Nu. E greseala mea....nu am scris toate conditiile. E un singur paragraf care zice asa: "Parintele separat de copil are dreptul de a-l vizita sau de a-l lua la domiciliul sau ori de cate ori solicita, cu incunostiintarea prealabila a celuilalt parinte cu 24 h inainte de data fixata in acest scop si fara a afecta programul scolar al copilului"
De aici si pana a fi amenintata cu judecata, daca nu sunt de acord cu cate o saptamana la mine si una la tata....
Am intrebat si un psiholog: copilul are nevoie de stabilitate. Nu e melc nu-si poate face bagajele in fiecare saptamana. Si la 7 ani nu poate decide; e usor de cumparat...merge la parintele care-i cumpara mai multe, care-l lasa la televizor/calculator etc., care-l duce peste tot. In cazul nostru....tatal. Ar trebui deci sa stea la tata cate o saptamana, pentru ca asa vor amandoi? Culmea e ca inainte de divort, tatal lui era f. putin interesat de copil. Deci?
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri! Nu exista un program de vizitare, insa eu nu ii interzic tatalui, vizitarea. Poate lua copilul oricand, in unele week-end-uri doarme la tata; doar ca nu ne intelegem asupra unui lucru: tatal vrea o saptamana la el si una la mine. Mi se pare foarte greu si pentru copil; pare dezorientat. Si eu...sa imi vad copilul doar jumatate de an, pentru ca tatal s-a indragostit de altcineva? Nu ma deranjeaza ca tatal copilului sta cu iubita, ba din contra, ma bucur ca am scapat, dar e nedrept sa fiu despartita de copil jumatate din timp.
In intelegerea de la notar e scris ca "are dreptul de a-l vizita si de a-l lua la domiciliul sau ori de cate ori solicita". Sunt de acord; dar asta nu inseamna si dormit sau locuit la domiciliul tatalui. Nu?
In urma divortului amiabil la notar (acum 2 luni), s-a stabilit domiciliul copilului la mine (mama) si custodia comuna. Fostul meu sot spune ca ma da in judecata daca nu sunt de acord ca baietelul nostru sa locuiasca alternativ, o saptamana la el si iubita lui si una, la mine.
Copilului i se spune ca sunt o mama rea, ca are o noua casa (a iubitei tatalui), o noua familie, ca il voi pierde in instanta si e brusc, coplesit cu cadouri si atentie din partea tatalui. Baietelul a devenit instabil emotional si are probleme la scoala.
Daca ajungem in instanta, ce sanse am ca baietelul (7 ani) sa locuiasca exclusiv la mine iar tatal sa aiba doar drepturi de vizitare?
Ce pot face, daca tatal ii intoxica mintea copilului cu lucruri urate despre mine?
Orice raspuns e binevenit. Nu caut solutii pentru mine, ci strict, pentru binele copilului. Practic, fostul sot ma anunta prin copil ca ma da in judecata, ca mi-l ia...e foarte traumatizant pentru copil.
Am o masina cumparata in leasing. Acum 3 luni un "destept" nu s- a asigurat si mi-a lovit-o. De trei luni stau fara masina ( e in reparatii), fac 100 de drumuri intre firma de asigurare si cea de leasing si platesc rata la leasing.
Il pot actiona in instanta pe cel care se face vinovat de accident pentru a-l obliga sa-mi plateasca cele trei luni de rate leasing? Am sanse sa castig?
Ratele la leasing au fost 18 mil.
In cazul unui proces, care ar fi cheltuielile de judecata?
avocatnet.ro explicăm legislația
