MariaBalasa a scris:
Se ridică foarte multe întrebări. Dacă e aşa de negăsit, poate nici nu mai există, că doar toţi suntem muritori, nu? Mă miră puţin că mama nu s- a interesat de aspectele legale ale situaţiei în primul rând pentru ea, într- o societate ( asta e şi la noi, iar la alţii chiar mult mai rău! ) în care a avea un copil din flori e un stigmat. E chiar aşa de domeniul evidenţei cine e tatăl? Tatăl ştie oare de existenţa ta? Cum s- a făcut testul acela de paternitate? În testele de paternitate se indică " tatăl probabil" dacă nu există test ADN. S-a făcut acel test? Cred că trebuie răspuns la aceste întrebări. Apoi, dacă îl găseşti într- un sfârşit, nu te aştepta la prea mult de la el, o legătură afectivă între voi e puţin probabil ( dar nu e exclus) să se mai creeze. Iar material e posibil ca el să aibă nevoie de sprijinul tău. :) Chiar merită să faci investigaţii?
Stie de existenta mea, dumnealui a insistat sa fie facut testul pe motiv ca "semanam foarte mult". Intr-adevar, rezultatul este probabil. Din cate am inteles (eu nu am nicio amintire legata de acest om), m-a sustinut cativa ani cand eram copil, insa el se casatorise si de aici si disparitia lui, ca sa nu afle sotia ca are un copil. Legatura afectiva? Chiar nu ma intereseaza. Cat material, nu ma intereseaza foarte mult subiectul. Vreau doar sa il privesc in ochi si sa aud o "scuza buna" pentru care nu s-a interesat daca fiica lui este in viata tot acest timp (implinesc curand 21 ani.. a trecut mult timp).
Intr-adevar, exista posibilitatea sa fi decedat.