Activitate creatza555

stiu ca gandesti asa, poate multa lume o face si e foarte usor de a judeca pe cineva pana esti in locul acelei persoane....stiu si ca nu a fost usor sa iau decizia de a pleca si mai stiu ca chiar nu im sacrific copilul ....si nu am plecat acolo sa imi fac de cap, ci sa pot strange bani sa imi fac o casa, mie si copilului meu ca sa nu mai fiu nevoita sa locuiesc cu parintii pana la adanci batraneti.
cu tatal ei nici macar nu am fost casatorita, am incercat sa avem o relatie, care nu a prea mers si nu ar merge probabil niciodata, unul din alte motivele pentru care am plecat a fost sa inchei aceasta relatie definitiv...desi eram impreuna de ani de zile, desi avem un copil impreuna relatia noastra se rezuma numai la noi, fara a l include si pe copil...ei si nu am mai putut suporta asta, pentru ca ea este cea mai mare realizare a vietii mele. am plecat sa ii pot oferi un viitor si nu am de gand sa mi petrec viata pe barci asa cum nu am de gand sa imi fac de cap acolo....ci am plecat sa fac bani cu care sa ii pot oferi o situatie materiala buna la noi in tara. si imi este dor de copilul meu in fiecare secunda si plang enorm, dar stiu ca pentru ea o fac si asta ma face sa rezist acolo. si poate ca nu iii pot raspunde la anumite intrebari si ii va raspunde mama si poate ca nu pot sa o iau de la gradinita in fiecare zi si trebuie sa o ia parintii mei, dar eu sunt mama ei si nu lipsesc o zi din viata ei crede-ma pe cuvant. si oriunde as fi sunt aproape de ea. am venit acasa in vacanta cu teama ca va fi rece cu mine, ca ma va indeparta pentru ca nu am fost aproape de ea, dar sunt fericita pentru ca se poarta ca si cum nu as fi fost plecata nici macar pana la piata. sunt mandra de copilul meu si de parintii mei care au fost si sunt alaturi de mine.
cat despre el, de cand am venit am incercat sa ii explic ca este necesar sa se implice cumva in viata copilului. locuieste la 20 de minute distanta, dar totusi in 10 luni cat am fost eu plecata, copilul a luat de mai multe ori legatura cu mine decat cu el. iar in urma acestei discutii el imi reproseaza ca nu sunt o mama buna si ca va incerca sa mi-o ia daca ma hotarasc sa mai plec...vi se pare normal? copilul chiar nu il cunoaste foarte bine si nu vrea sa ramana niciodata singura cu el, doar in prezenta mea sau a parintilor mei....este normal sa i se acorde vreun drept?

am si eu o nelamurire cu privire la acest subiect...
eu sunt o mama singura care munceste pe vase de croaziera...vreti sa spuneti ca eu avand aceasta ocupatie risc sa imi pierd copilul???
mi se pare aberant pentru ca de cand s a nascut acest copil a fost in intretinerea mea si a familiei mele, fara nici un ajtor din partea tatalui sau a familiei acestuia

am si eu o nelamurire cu privire la acest subiect...
eu sunt o mama singura care munceste pe vase de croaziera...vreti sa spuneti ca eu avand aceasta ocupatie risc sa imi pierd copilul???
mi se pare aberant pentru ca de cand s a nascut acest copil a fost in intretinerea mea si a familiei mele, fara nici un ajtor din partea tatalui sau a familiei acestuia