Activitate Manuela Rășină

Cordonul ombilical se taie după nașterea copilului pentru a separa fizic nou-născutul de placenta mamei, deoarece acesta nu mai are nevoie de legătura directă cu corpul mamei pentru a primi oxigen și nutrienți. După naștere, bebelușul începe să respire pe cont propriu prin plămâni și să se hrănească prin gură. Există câteva motive principale pentru tăierea cordonului ombilical:

Întreruperea conexiunii cu placenta:
Cordonul ombilical leagă bebelușul de placentă, care a fost sursa principală de oxigen și nutrienți în timpul sarcinii. După naștere, placenta își încetează funcția.

Declanșarea respirației independente:
După naștere, bebelușul începe să respire aer. Aceasta înlocuiește oxigenul primit prin cordonul ombilical.

Prevenirea pierderii de sânge:
După ce cordonul nu mai pulsează, vasele de sânge din cordon se închid natural pentru a preveni pierderea de sânge din corpul copilului.

Practică medicală:
Tăierea cordonului este o parte standard a îngrijirii postnatale. Este un proces simplu, nedureros pentru copil, deoarece cordonul nu are terminații nervoase.


Dacă cordonul ombilical nu este tăiat după naștere și rămâne atașat de placentă pentru o perioadă îndelungată, pot apărea următoarele riscuri sau complicații:

1. Risc de infecție
După naștere, placenta nu mai primește aport de sânge și începe să se descompună. Dacă cordonul ombilical rămâne atașat, această descompunere poate favoriza creșterea bacteriilor, ceea ce poate duce la infecții grave la nivelul cordonului sau al bebelușului.

2. Flux sanguin inadecvat
După naștere, fluxul sanguin dintre copil și placentă se oprește treptat, iar prelungirea legăturii nu aduce beneficii suplimentare. Dacă placenta rămâne atașată prea mult timp, copilul ar putea risca dezechilibre circulatorii.

3. Placentă în proces de descompunere
Placenta, care este un organ temporar, începe să se descompună rapid după ce își încheie funcția. Această descompunere poate provoca un mediu nesanitar, crescând riscul de complicații atât pentru copil, cât și pentru mamă.

Un contract de muncă este valabil încheiat numai în baza unui certificat medical care să ateste că noul salariat e apt să presteze muncă la acel angajator (nu apt de muncă, la modul general, întrucât formularea din Codul muncii este "apt pentru prestarea acelei munci"). Desigur, nulitatea contractului încheiat fără adeverința privind aptitudinea în muncă este una remediabilă - examenul medical se face ulterior și problema se rezolvă astfel. Mai departe, potrivit Codului muncii, lipsa documentului medical la angajare atrage și o amendă de 1.500 - 3.000 de lei.

Acordul îl poate da doar proprietarul imobilului, care trebuie să vă însoțească la evidența persoanei.

În baza legislației în vigoare înscrierea în Colegiul Medicilor din România este obligatorie pentru toți medicii, inclusiv medicii rezidenți. Conform Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 390, alin. 1, se precizează că „Medicii care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 376 exercită profesia pe baza certificatului de membru al CMR, avizat anual pe baza asigurării de răspundere civilă, pentru greşeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv.” Art. 393, alin. 1 vine cu următoarea completare: „Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal, cu modificările şi completările ulterioare.”. La art. 416 alin. 1, se întărește obligativitatea antemenționată: „În vederea exercitării profesiei de medic, medicii cetăţeni români şi medicii cetăţeni ai unui stat membru al UE, ai unui stat aparţinând SEE sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, precum şi medicii care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. c) şi e) au obligaţia să se înscrie în CMR.”