Activitate Paul_0305

Din cele scrise de dvs d-nā/d-le anti,reiese ca e foarte posibil sa fi avut experiente cel putin asemanatoare cu ale tatalui meu,mai exact eclipsati lipsa de respect fata de multi copii din lumea asta(nu neaparat fata de mine)care au fost adusi pe lume apoi lasati in voia sortii fara resentimente,si fata de mamele care au fost fortate de imprejurari sa tina si locul tatalui in cresterea lor.As dori mai apoi sa va rog sa consultati un DEX inainte sa folositi in dialog unele cuvinte care poate fara sa vreti,deorece nu le cunoasteti sensul sa se interpreteze ca jigniri de catre beneficiar,in cazul de fata eu..A-ti folosit cuvantul ,,asistat-social"...Eu la varsta de 27 de ani am 9 ani de vechime in munca,ceea ce inseamna,daca faceti un calcul simplu ca muncesc legal de la varsta de 18 ani,in prezent sunt de asemenea angajat.Deci nu e vorba de asistenta sociala aici,fiul meu,pe care l-am adus pe lume de exemplu,daca il sustin,ii ofer sprijin ca parinte,ii ofer un camin si fac tot posibilul sa fie mandru ca ii sunt tata,nu poate fi acuzat ca are pretentii ca eu sa-l asist social,este firesc ca eu sa ii ofer tot sprijinul si sustinerea,si nu sa il reneg,nu acesta a fost scopul aducerii lui pe lume.Va multumesc oricum pentru punctul de vedere,vorba aia:,,cati oameni,atatea tipuri de caracter"Toate cele bune d-nle/d-na anti

Multumesc pentru timpul acordat,intr-adevar,indiferenta doare cel mai tare insa doar indiferenta lui,in schimb indiferenta mea nu cred sa il fi afectat vreodata in 27 de ani si nici nu il va afecta vreodata.Practic cred ca sunt inexistent pentru el din orice punct de vedere,si asta ma face sa simt nevoia sa imi fac simtita existenta cumva,totusi nu este in regula dupa parerea mea sa condamni un suflet la o viata privata de tata,la lipsa de sprijin moral,financiar,si multe multe altele,doar pentru ca asa vrei tu,apoi sa te lepezi pur si simplu de orice indatoriri si responsabilitate si sa defilezi prin viata ca un ,,zmeu" fara nici un fel de remuscare sau mustrare de constiinta,in timp ce partile ,,vatamate" sufera in tacere si vorba aia:,,n-au ce-ti face".Sincer,nu e vorba de razbunare,mai degraba de orgoliul meu personal,care nu prea imi da pace sa las lucrurile asa cum sunt(orgoliu probabil mostenit de la el).Ma deranjeaza si ca atunci cand oamenii care stiu adevarul ii amintesc uneori de mine,el este arogant si spune ca asta e viata,fiecare cu viata lui,asa a fost sa fie.Este si un om cu potenta financiara,primar intr-un oras prosper la al doilea mandat,detinator al multor proprietati si imobile in orasul pe care il conduce,iar eu tin sa spun ca in urma cu 3 ani am accesat credit bancar(la care platesc si in prezent,mai am 2 ani)ca sa imi cumpar o casuta amarata sa nu mai stau prin chirii.Si da,poate foloase materiale nu voi dobandi daca il actionez in instanta,poate si bani voi cheltui pe procese din toata saracia mea,dar pentru a-mi gasi linistea sufleteasca,nu am nevoie neaparat de izbanda,cred ca o voi gasi prin simplul fapt ca am incercat.Macar sa vada intreaga lume cine este cu adevarat,si daca a trait cu sentimentul ca sunt invizibil sau inexistent,sa realizeze ca s-a inselat.Ma simt oarecum dator fata de constiinta mea,si fata de mama sa incerc sa il actionez in instanta si sa fac constatarea paternitatii,daca va fi posibil.

Multumesc pentru amabilitate,imi puteti spune va rog,in cazul in care angajez un avocat si il actionez in instanta pe tatal meu,urmand ca instanta sa constate in urma testului de paternitate ca intr-adevar sunt fiul lui,as putea emite pretentii financiare,despagubiri,la mostenire sau in privinta numelui?as putea dobandi si altceva,in afara de linistea sufleteasca?daca da,in ce circumstante,cum ar trebui sa procedez,ce ar trebui sa fac?Multumesc pentru timpul acordat!

Buna ziua,m-am nascut in urma cu 27 de ani ca urmare a unei relatii pasagere,mai bine zis a unei aventuri.La nastere,tatal meu nu m-a recunoscut,in certificatul de naster fiind trecut in dreptul tatalui ,,liniuta''.Ani buni nu am avut nici cea mai vaga idee despre cine ar putea fi tatal meu,dar odata cu trecerea anilor,am intrebat-o pe mama mea,am aflat cine e,am adunat apoi informatii si am ajuns pe la varsta de 13-14 ani sa il abordez pe strada spunandu-i cine sunt.A recunoscut,a spus ca stia,dar din x y motive nu m-a cautat.Am tinut legatura un timp dupa care,a intrerupt brusc legatura cu mine,fara a mai da nici un semn si refuzand cu vehementa orice legatura cu mine pana in prezent.Mai are 2 baieti dintr-o casatorie,si o fetita dintr-o alta in care se afla si in prezent.As dori sa stiu,am vreun drept la mostenire,il pot actiona in instanta sa se poata stabili paternitatea?Am vreo sansa sa beneficiez,la randul meu de bunurile,proprietatile detinute de tatal meu chiar daca in acte nu sunt egal cu fratii mei ?Va multumesc!