Așa cum vedeți și in articolul pe care l-a citat colegul, nu se face plângere la procurorul ierarhic superior, aceasta cale de atac nu mai exista potrivit codului de procedura penală pentru ordonanța de Renunțare la Urmărirea Penală. Motivele pentru care nu ar trebui sa fie data aceasta soluție se discuta direct in fata instanței de judecată. Dacă aveți o calitate in dosar, ar trebui sa fiți citată. Dacă nu sunteți citată, înseamnă ca e o eroare. Formulați concluziile dumneavoastră și prezentați-va la termen.
In cazul renunțării la urmărirea penală nu se mai face plângere împotriva ordonanței.
Dosarul se trimite direct instanței de judecată pentru confirmarea renunțării la urmărirea penală, iar instanța citeaza persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată și alte persoane interesate.
Dacă doriți ca instanța sa respingă soluția parchetului, trebuie sa redactați motivele dumneavoastră și sa le depuneți înainte de termen, precum și sa va prezentați la termen pentru a le susține.
Articolul care reglementează asta este ART 318 cod de procedura penală, mai exact ART. 318 Alin. 12 - 15.
Apărarea împotriva apelului făcut de parchet și apelul făcut de inculpat sunt din punct de vedere procedural două lucruri diferite, cu efecte diferite, iar procedura în fața instanței se desfășoară cam așa:
- Parchetul trebuie să susțină calea de atac formulată - adică să explice de ce hotărârea primei instanțe este greșită și cum vrea să fie modificată sentința. Apoi, inculpatul își susține apărările și explică de ce motivele parchetului de atac nu sunt întemeiate și de ce hotarârea primei instanțe este legală. Așadar, nu vă pierdeți dreptul la apărare pentru că parchetul a atacat sentința și inculpatul nu.
- Dacă formulează cale de atac și inculpatul, el trebuie să susțină calea de atac formulată - adică să explice de ce hotărârea primei instanțe este greșită și cum vrea să fie modificată sentința. Apoi parchetul va avea ocazia să spună de ce motivele inculpatului nu sunt întemeiate.
Așadar, calea de atac are rolul de a modifica hotarârea primei instanțe, nu de a o păstra așa cum este. Dacă doriți să o păstrați așa cum e, este suficient să formulați apărări la calea de atac a parchetului. Dreptul la apărare nu este pierdut pentru că nu formulați cale de atac. Singura consecință a faptului că nu atacați sentința este că nu puteți primi o pedeapsă mai ușoară. Doar pentru o pedeapsă mai ușoară trebuie să formulați apel.
Dacă ați fost sfătuit de un avocat să atacați sentința pentru motive întemeiate, după studiul documentelor dumneavoastră, desigur, urmați acel sfat. Dar din punct de vedere strict teoretic, al procedurii penale, nu este nevoie să atacați sentința doar pentru a vă apăra în fața căii de atac a parchetului.
Nu e obligatoriu să le execute integral, există posibilitatea de a fi liberat condiționat după executarea a 2/3 din cele 4 luni și jumătate sau 1/2 în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, dar acest lucru depinde de comportamentul în penitenciar și de îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege - vedeți art. 100 din Codul penal, care mai prevede, pe lângă executarea unei părți din pedeapsă, și următoarele condiții:
- cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
- cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
- instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.
În ceea ce privește șansa la o suspendare, potrivit art. 91 din Codul penal instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Totodată, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
a) aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
b) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
De aceea, dacă aveți sau nu șanse în calea de atac nu vă pot spune cu certitudine fără a ști toate detaliile cazului, dar puteți să vă orientați în funcție de aceste cerințe.
În ceea ce privește dacă ar trebui să atace hotărârea doar pentru ca a atacat-o parchetul, opinia mea este că ar trebui să o atacați doar dacă aveți motive reale de atac, nu ca răspuns la acțiunea parchetului.
Potrivit art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.
Astfel, termenul de 15 zile curge de la momentul la care a fost inmanata instiintarea si e sinonim cu data semnaturii de primire/ridicare a hartiei, daca nu exista o situatie exceptionala in care procesul-verbal de aplicare a amenzii v-a fost inmanat pe alta cale la o data anterioara.
Aveti insa grija ca termenul este de 15 zile calendaristice, nu lucratoare.
Durata arestului preventiv se scade din pedeapsa pe care a primit-o. Astfel, ar mai avea de executat doar diferenta dintre 1 an si 2 luni si durata arestului preventiv, asadar aproximativ 4 luni si jumatate.
Mentiunea cu privire la deducerea perioadei arestului preventiv ar trebui sa apara si in ultima parte a hotararii judecatoresti.
Dosarul penal este întocmit de procuror, la parchet, iar unele activități din dosar se realizează și de organele de cercetare penală, de aceea sunteți chemat la secția de poliție. Nu există o sancțiune imediată, specifică pentru neprezentare, însă există riscul ca dosarul să ajungă în instanță și, dacă nu puteți fi găsit la adresa din dosarul de urmărire penală, judecata se va realiza fără dumneavoastră. Totodată, instanța poate considera că v-ați sustras de la urmărirea penală și / sau, ulterior, de la judecată.
Urmarea poate fi că instanța va aplica o pedeapsă spre maximul prevăzut de lege și nu veți putea beneficia de amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (măsuri care nu se pot dispune dacă inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată), astfel încât șansele de a primi pedeapsa închisorii cu executare cresc.
De aceea, vă recomand să încercați să fiți prezent la secția de poliție, comunicând eventual o dată la care puteți ajunge în țară.
Pentru infracțiunea de distrugere în forma descrisă de dumneavoastră, pedeapsa e închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Așadar, da, există posibilitatea să luați pedeapsa cu executare. Însă pentru că spuneți că nu ați mai avut probleme cu legea, în astfel de cazuri cele mai multe instanțe dispun amânarea aplicării pedepsei (vedeți articolul 83 din Codul penal) sau suspendarea executării pedepsei (vedeți articolul 91 din Codul penal).
Foarte importantă în această situație va fi atitudinea dumneavoastră în fața instanței. Vă recomand să vă prezentați la termen, să recunoașteți fapta și să acceptați să faceți o muncă neremunerată în folosul comunității (o condiție pentru ca instanță să poată dispune una din cele două soluții de mai sus).
avocatnet.ro explicăm legislația
