Dosar penal

Buna!

Durata arestului preventiv se scade din pedeapsa pe care a primit-o. Astfel, ar mai avea de executat doar diferenta dintre 1 an si 2 luni si durata arestului preventiv, asadar aproximativ 4 luni si jumatate.

Mentiunea cu privire la deducerea perioadei arestului preventiv ar trebui sa apara si in ultima parte a hotararii judecatoresti.

Buna.cele 4luni si jum.o sa le exec.integral? Incadrarea a fost 1/5 ani si a primit min.de pedeapsa in cazul unui recurs ar fi vreo sansa la o suspendare? O ultima intrebare:daca procurorii fac recurs ar fi indicat sa faca si inculpatul , sau mai bine nu.Va multumesc din suflet.

Nu e obligatoriu să le execute integral, există posibilitatea de a fi liberat condiționat după executarea a 2/3 din cele 4 luni și jumătate sau 1/2 în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, dar acest lucru depinde de comportamentul în penitenciar și de îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege - vedeți art. 100 din Codul penal, care mai prevede, pe lângă executarea unei părți din pedeapsă, și următoarele condiții:

- cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

- cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

- instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

În ceea ce privește șansa la o suspendare, potrivit art. 91 din Codul penal instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Totodată, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:

a) aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;

b) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

De aceea, dacă aveți sau nu șanse în calea de atac nu vă pot spune cu certitudine fără a ști toate detaliile cazului, dar puteți să vă orientați în funcție de aceste cerințe.

În ceea ce privește dacă ar trebui să atace hotărârea doar pentru ca a atacat-o parchetul, opinia mea este că ar trebui să o atacați doar dacă aveți motive reale de atac, nu ca răspuns la acțiunea parchetului.

Buna.daca inculp.nu ataca hotararea si este hotarat sa execute si anunta si totusi o ataca parchetul este mai mult probabil sa i se mai adauge ?ca el nu se mai apara ?(..mi-a spus ca daca face parchetul trebuie sa fc.si inculp.ptr a cere sa ram.la pedeapsa actuala macar)Va multumesc mult ptr.timpul acordat.

Apărarea împotriva apelului făcut de parchet și apelul făcut de inculpat sunt din punct de vedere procedural două lucruri diferite, cu efecte diferite, iar procedura în fața instanței se desfășoară cam așa:

- Parchetul trebuie să susțină calea de atac formulată - adică să explice de ce hotărârea primei instanțe este greșită și cum vrea să fie modificată sentința. Apoi, inculpatul își susține apărările și explică de ce motivele parchetului de atac nu sunt întemeiate și de ce hotarârea primei instanțe este legală. Așadar, nu vă pierdeți dreptul la apărare pentru că parchetul a atacat sentința și inculpatul nu.

- Dacă formulează cale de atac și inculpatul, el trebuie să susțină calea de atac formulată - adică să explice de ce hotărârea primei instanțe este greșită și cum vrea să fie modificată sentința. Apoi parchetul va avea ocazia să spună de ce motivele inculpatului nu sunt întemeiate.

Așadar, calea de atac are rolul de a modifica hotarârea primei instanțe, nu de a o păstra așa cum este. Dacă doriți să o păstrați așa cum e, este suficient să formulați apărări la calea de atac a parchetului. Dreptul la apărare nu este pierdut pentru că nu formulați cale de atac. Singura consecință a faptului că nu atacați sentința este că nu puteți primi o pedeapsă mai ușoară. Doar pentru o pedeapsă mai ușoară trebuie să formulați apel.

Dacă ați fost sfătuit de un avocat să atacați sentința pentru motive întemeiate, după studiul documentelor dumneavoastră, desigur, urmați acel sfat. Dar din punct de vedere strict teoretic, al procedurii penale, nu este nevoie să atacați sentința doar pentru a vă apăra în fața căii de atac a parchetului.