da, evident, este vorba de copil din afara casatoriei.
Nedumerirea mea era legata de faptul ca autoritatile romane ar putea sa obiecteze trimitand la aplicarea legii tatalui, avand in vedere ca tatal este cetatean belgian. Se poate evita acest lucru facandu-se recunoasterea prin declaratie notariala? Sau altfel spus, exista vreo diferenta de procedura intre recunoasterea unui copil facuta de cetatean roman, respectiv cetatean strain?
Referitor la afirmatia lui elis - Romania fiind membru UE, trebuie sa urmeze procedura de recunoastere a actului si in tara respectiva - , ma intereseaza foarte mult acest aspect. Prevede legea ca aceasta recunoastere ulterioara a actului sa se faca obligatoriu si in tara straina, sau este facultativa? (in conditiile in care nici eu, nici tatal nu dorim acest lucru, cel putin intr-o prima faza, tocmai pentru a evita birocratia excesiva de acolo). In cazul in care ar fi obligatorie, nu s-ar mai justifica procedura din Romania, ci am face demersurile direct in Belgia (urmand ca ulterior sa se transcrie in Romania noul act)
Multumesc pentru mai multe clarificari in acest sens, daca se poate.
da, procedura belgiana este foarte stufoasa. Certificatul copilului a fost transcris in Romania. Se poate deci aplica legea romana, fara ca autoritatile sa faca vreo trimitere la legea belgiana?
am si eu o intrebare legata de o chestiune de drept international privat: un tata, cetatean belgian vrea sa isi recunoasca copilul . Copilul este nascut in Belgia, este cetatean roman si are domiciliul in Romania. Care sistem de drept se aplica pt. recunoasterea paternitatii (ce urmeaza sa se faca in Romania), avand in vedere ca DIP belgian prevede ca recunoasterea se face dupa legea tatalui, in timp ce DIP roman prevede ca se aplica legea nationalitatii pe care o are copilul? Cine stabileste care lege se aplica?
Multumesc tuturor care ma pot lamuri in aceasta privinta.