Activitate valentin?pescaru

Revin la argumentul pe care eu îl consider de bun simţ. Presupunând că poetul Mihai Eminescu ar avea un strănepot cu absolut acelaşi nume, dat fiind faptul că tot timpul s-a vorbit DOAR de Mihai Eminescu, cum va arăta un act de moștenire a drepturilor de autor?
EMINESCU Mihai îl moștenește pe Mihai EMINESCU?

Un alt argument ar fi că PREnume înseamnă Înaintea Numelui, iar formularea nume și prenume s-ar traduce prin „Nume și Înaintea Numelui”, ceea ce este total anapoda.

Mă interesează argumentul legal. Dacă din punct de vedere legal Ana Maria este diferită de Ana-Maria, iar Ioan este diferit de Ion (și diferențele sunt minime), de ce EMINESCU Mihai nu este diferit de Mihai EMINESCU?

Doresc un răspuns clar, bazat pe regulile limbii române și pe lege.
În compania cu capital străin în care lucrez, am probleme cu departamentul de Resurse Umane. Toate deciziile pe care le emit aceste au numele angajatului pus în ordinea nume-prenume. Managerii care semnează, indiferent dacă sunt români sau străini, au numele completat în ordinea CORECTĂ a limbii române și a restului limbilor europene (cu excepția maghiarei), și anume prenume și nume.
Argumentul celor de la RU este că așa este în limba română, că așa pot ei să gestioneze mai bine înregistrările angajaților și, în plus, toate actele care ne privesc pe noi, angajații, pe lângă nume, au completat și codul numeric personal.
Argumentul de bun simț pe care îl găsesc este că pot exista doi angajați – Ion Stan și Stan Ion - iar o confuzie, chiar dacă se adaugă CNP, este foarte posibilă.
În plus, niciun angajat străin (oricare ar fi acesta, atâta vreme cât este european) nu va semna un act în care numele îi apare scris ca nume-prenume. Lucru recunoscut și de RU – numele tuturor managerilor sunt scrise în ordinea prenume-nume, chiar dacă îl cheamă Ion Popescu sau John Black, iar oricare dintre acești lideri vor refuza pur și simplu să semneze un act în care numele le apare Popescu Ion sau Black John.
Argumentul, pe care îl găsesc grotesc, conform căruia EI sunt străini, sunt conducători (vezi și justificări precum aceea că Mihai Eminescu nu era numit Eminescu Mihai pentru că era o personalitate, de parcă ar exista o autoritate pentru acordarea titlului de „personalitate”), cred că trebuie cumva combătut din punct de vedere legal.
Un act în care numele managerului apare în ordinea prenume-nume iar al angajatului în ordinea nume-prenume este valabil? Pot exista probleme juridice? Dacă ambii semnatari sunt femei, numele lor este același, Maria Vasile, care este valoarea unui act în care directorul semnează Maria Vasile, iar angajatul Vasile Maria?