Intr-adevar, mai toate bancile solicita pe adeverinele de salariu semnatura a doua persoane (reprezentanti legali). Dupa cum stim, nu toti agentii economici isi permit o organigrama in care sa cuprinda functii de conducere, de genu: Director general, Director economic, Contabil sef etc.
De aceea, unele banci (de exemplu : ING Bank) a trebuit sa se adapteze la situatie si a inserat in Adeverinta de salariu urmatoarea formula: "In calitate de reprezentant legal, confirm ca sunt autorizat/a sa semnez in mod individual prezenta adeverinta."
In ceea ce priveste dilema Dumneavoastra, cred ca primul lucru care trebuie facut este ca banca sa fie informata ca, in afara de administrator, societatea comerciala nu mai are si alti reprezentanti legali.
In situatia in care banca finantatoare nu adopta solutia arata ca mai sus, si tine neaparat sa apara pe adeverinta doua semnaturi, atunci trebuie sa completati pe adeverinta exact cine sunteti si cu ce va ocupati. Pentru clientii nostri trebuie sa gasim toate solutiile legale ca sa-i ajutam. Mai ales daca in contractul de prestari de servicii incheiat cu ei ne ocupam si de o parte din activitatea de Resurse umane (relatia ITM, state de salarii, declaratii lunare etc.)
Va postez un comentariu facut de un mare specialist in domeniu publicat in "Editie speciala"
de Dr. N. Grigorie - Lăcriţa Vineri 9 Iulie
Numeroase şi deosebit de importante activităţi se pot presta pe bază de convenţii civile, încheiate în baza Codului civil.
Prestarea muncii pe bază de convenţii civile prezintă particularităţi şi caracteristici distincte, total diferite faţă de cele pe bază de contracte individuale de muncă încheiab te în baza Codului muncii.
În cele ce urmează se prezintă cele mai importante elemente specifice activităţilor desfăşurate pe bază de convenţii civile.
1. Contractele individuale de muncă se încheie în baza Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, pe când contractele/convenţiile civile se încheie în baza Codului civil (a se vedea articolele 942 - 1222 din titlul III “Despre contracte sau convenţii”, în special articolele 942 - 973).
2. Beneficiarul unei activităţi desfăşurate pe bază de convenţii civile, încheiată în baza Codului civil, are obligaţia legală ca, în timpul anului, lunar, să calculeze şi să reţină, din venitul acordat prestatorului, impozitul cu cota de 10 la sută, prin “stopaj la sursă”, conform art. 52, alin (2), lit. a) din Codul fiscal, şi să-l vireze pe destinaţiile şi în termenul prevăzut de lege.
Art. 52. Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente
(1) Plătitorii următoarelor venituri au obligaţia de a calcula, a reţine şi a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie;
c) venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;
d) venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, altele decât cele menţionate la art. 78, alin. (1), lit. e);
e) venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară;
f) venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică.
(2) Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte după cum urmează:
a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1), lit. a) - e), aplicând o cotă de impunere de 10 la sută la venitul brut;
b) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1), lit. f), aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;
(3) Impozitul ce trebuie reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu excepţia impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1), lit. f), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlului IV.
După încheierea anului fiscal are loc stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil, conform art. 84, care dispune: Art. 84. Stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil
(1) Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal competent pe baza declaraţiei de venit, prin aplicarea cotei de 16 la sută asupra venitului net anual impozabil din anul fiscal respectiv. (…)
(5) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului Finanţelor Publice.
(6) Diferenţele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează şi nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare”.
(Sublinierile îmi aparţin.)
3. O persoană juridică nu poate încheia convenţii civile pentru desfăşurarea activităţilor înscrise în obiectul de activitate al unităţii, principal sau secundar, şi nici pentru activităţile prevăzute a se desfăşura prin posturile cuprinse în statul de funcţii al unităţii.
Convenţiile civile se folosesc, în general, pentru desfăşurarea unor activităţi:
a) cu caracter ocazional, întâmplător, conjunctural şi, uneori, urgent;
b) pentru care nu se poate stabili cu exactitate: timpul de muncă (acesta fiind destul de diferit de la un executant la altul); calificarea executantului (în special pe bază de diplome, care de multe ori nu exprimă realitatea practică, adică ceea ce ştie efectiv să facă executantul); mijloacele de realizare şi alte asemenea elemente;
e) pentru care nu se justifică încadrarea de personal cu contract individual de muncă, indiferent că acesta este cu timp parţial de muncă (până în opt ore pe zi) sau cu timp integral de muncă (de opt ore pe zi), pe perioadă nedeterminată (în care nu se prevede perioada pe care se încheie contractul de muncă) sau determinată (de până la 24 de luni);
f) care nu sunt înscrise în obiectul de activitate al unităţii;
g) care nu sunt prevăzute a se desfăşura prin posturile cuprinse în statul de funcţii al unităţii.
4. Convenţiile civile nu se încheie pe timp de muncă, pe o anumită perioadă de timp. Convenţiile civile se încheie pe un lucru determinat (a se vedea art. 962 - 965 Cod civil), ca un raport juridic de a da sau de a face, adică de realizare a unui produs, de executare a unei lucrări sau de prestare a unui serviciu, şi nu pe timp de muncă. Spre exemplu, este cunoscut faptul că a devenit a adevărată cutumă, o adevărată normă de drept consfinţită printr-o practică îndelungată traducerea unor texte, cu caracter ocazional, prin plata pe pagină sau plata pe lucrare, şi nu prin angajarea unei persoane cu contract individual de muncă. Angajarea cu contract individual de muncă a unor persoane pentru traducerea de texte nu se face, în general, nici chiar de unităţile care se ocupă cu asemenea activităţi, care au înscris în obiectul lor de activitate traducerea de texte din limbi străine. Societăţile comerciale care au ca obiect de activitate traducerea de texte din limbi străine îşi realizează obiectul de activitate pe bază de contracte de colaborare încheiate cu persoane fizice (1) autorizate de Ministerul Justiţiei pentru efectuarea de traduceri şi (2) autorizate să desfăşoare o asemenea activitate în mod independent.
5. Actualele prevederi ale Codului muncii permit ca o persoană să aibă încheiate, inclusiv pe aceeaşi perioadă de timp, chiar prin suprapunerea timpului de muncă, mai multe contracte individuale de muncă, indiferent că acestea sunt cu timp parţial de muncă (până în opt ore pe zi) sau cu timp integral de muncă (de opt ore pe zi), pe perioadă nedeterminată (în care nu se prevede perioada pe care se încheie contractul de muncă) sau determinată (de până la 24 de luni). Cu atât mai mult prestarea unei activităţi pe bază de convenţie civilă nu este condiţionată, influenţată, afectată de restul activităţilor pe care le mai desfăşoară prestatorul.
Întrucât scopul încheierii unei convenţii civile este realizarea unui produs, executarea unei lucrări, prestarea unui serviciu într-o anumită perioadă, până la un anumit termen, de o anumită calitate, la un anumit preţ, pe beneficiar nu-l interesează: timpul de muncă al prestatorului (câte zile munceşte, câte ore lucrează pe zi); în ce perioadă se realizează convenţia (ziua, noaptea, în zile de sărbători legale etc.); intensitatea muncii (cu ce efort); pregătirea profesională în domeniul respectiv (cu diplomă sau nu); dacă prestatorul lucrează de unul singur sau este ajutat de alte persoane (în general de membrii de familie); dacă prestatorul este sănătos sau bolnav; dacă este apt sau inapt pentru prestarea activităţii respective; dacă obiectul convenţiei se realizează în timp ce prestatorul mai este angajat la alte unităţi sau se află în concediu de odihnă, în concediu de boală, pentru ce boală etc.
În executarea unei convenţii civile (care se poate încheia numai în baza Codului civil), munca prestată în temeiul acesteia nu-i conferă executantului niciunul dintre drepturile prevăzute în Codul muncii, precum vechime în muncă, dreptul la concediu de odihnă, de boală etc.
Persoanele care desfăşoară activitate pe bază de convenţii civile nu au calitate de salariat (angajat), iar beneficiarul nu are calitatea de angajator.
Beneficiarul unei convenţii civile nu are obligaţia legală de a înfiinţa un registru general de evidenţă a convenţiilor civile, respectiv a prestatorilor.
Persoanele care desfăşoară activitate pe bază de convenţii civile nu au nici funcţie şi nici funcţie de bază, nu pot cumula mai multe funcţii şi nu se pot afla în incompatibilitate pentru cumulul unor funcţii, nu sunt obligate să declare niciunui beneficiar sau instituţii de stat ce activităţi desfăşoară pe bază de convenţii civile.
Ca urmare, în încheierea unei convenţii civile nu există noţiunile de: concediere, concediu de odihnă, de boală, de maternitate, fără plată; condiţii de muncă normale, deosebite, specifice, misiune de muncă temporară, muncă temporară, muncă suplimentară, de noapte, în zilele de repaus, muncă forţată, norme de muncă, salariaţi permanenţi, nepermanenţi, cu muncă la domiciliu, sărbători legale, pauză de masă, de repaus zilnic, repaus săptămânal, preaviz, timp de muncă integral (de opt ore pe zi), parţial (sub opt ore pe zi), pe perioadă nedeterminată (în care nu se prevede perioada pe care se încheie contractul de muncă), determinată (de până la 24 de luni); vechime în muncă etc.
Oricât de calificat scriptic (după diplome) ar fi executantul şi oricât de mult timp ar consuma acesta, dacă nu-i oferă beneficiarului obiectul contractului (constând într-un produs, o lucrare, un serviciu), contractul nu se consideră executat.
Ca urmare, în încheierea unei convenţii civile de către o persoană juridică, în calitate de beneficiar, cu o persoană fizică, în calitate de prestator (executant), pentru beneficiar nu are relevanţă faptul că prestatorul are şi calitatea de angajat al altei unităţi, perioada în care acesta prestează activitatea (în timp ce mai este angajat şi la alte unităţi sau în timp ce se află în concediu de odihnă, fără plată, de boală).
O unitate poate încheia convenţii civile pentru prestarea unor activităţi chiar şi cu unii dintre propriii salariaţi, dar numai dacă se respectă condiţiile universal valabile care stau la încheierea oricărei convenţii civile, respectiv:
1) realizarea activităţii respective să fie cu caracter ocazional, întâmplător, conjunctural şi, uneori, urgent;
2) activitatea respectivă să nu fie înscrisă în obiectul de activitate al unităţii şi nici prevăzută a se realiza prin posturile cuprinse în statul de funcţii al unităţii;
3) pentru o asemenea activitate nu se poate stabili cu exactitate: timpul de muncă (destul de diferit de la un executant la altul), calificarea executantului (în special pe bază de diplome, care, pentru unele activităţi, nu sunt edificatoare), mijloacele de realizare şi alte asemenea elemente;
4) pentru realizarea unei asemenea activităţi nu se justifică încadrarea de personal cu contract individual de muncă, nici chiar cu timp parţial pe perioadă nedeterminată;
5) obiectul convenţiei civile să conste într-un raport juridic de a da sau de a face ceva, până la un anumit termen, într-o anumită perioadă, fără a se specifica timpul de muncă.
6) în condiţiile în care într-o convenţie civilă s-a specificat timpul de muncă, se aplică obligatoriu prevederile Codului muncii, indiferent de celelalte elemente pe care le conţine aceasta (convenţia civilă).
Dat fiind specificul şi particularităţile celor mai multe activităţi moderne realizate pe bază de convenţii civile (precum realizarea de pagini web, a unor programe pe calculator, informatice şi informaţionale, traduceri de texte etc.), beneficiarul, chiar dacă ar vrea, nu ar avea cum să stabilească timpul consumat de prestator pentru realizarea unor asemenea obiecte ale convenţiei civile.
Prestatorul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege referitoare la realizarea convenţiei civile.
avocatnet.ro explicăm legislația
