Activitate Ciucur Petru

Problema este delicata . Chiar daca in 1892 ar fi fost 15 cumparatori , in instanta nu ati avut cistig de cauza in mod legitim deoarece :
1. este discutabila cumpararea din 1892 in conditiile in care fostii iobagi eliberati aveau doar folosinta loturilor atribuite , pentru aceasta folosinta platind taxe urbariale nobilului care le-a cedat parte din domeniul sau ; aceste taxe , neplatite la timp , erau garantate cu ipoteci , deci este posibil ca plata , probabil prin licitatie publica , sa fi consituit achitare a acestor datorii restante si nu cumparare / dobindire in proprietate ; situatii similare exista in cazul multor composesorate , existind dovezi ca persoanele care au participat la licitatie si sunt inscrise in cartile funciare nu au platit ipotecile in nume propriu ci in calitate de delegati ai satului ; pentru lamuriea problemei ar fi interesant de stiut cite familii de iobagi eliberati existau in satul dv. in anul 1858 , an de finalizare in Transilvania a aplicarii Patentei Imperiale din anul 1792 ;
2. asa-zisa cumparare din 1892 este supusa legislatiei austro-ungare , legislatie care nu prevedea posibilitatea trecerii averii urbariale in proprietatea iobagilor eliberati , nuda-proprietate raminind nobilului locului
3. revolutionarea regimului juridic al averii urbariale se realizeaza prin Legea de reforma agrara din anul 1921 , lege care trece in proprietatea composesoratului fostele posesiuni urbariale , cu consecinta care va dezavantajeaza ca proprietatea urbariala se calculeaza incepind de acum pe fum , adica pe fiecare casa locuita , toti locuitorii satului devenind membri ai composesoratului ; prin aceasta lege , Statul Roman dorea sa elimine tensiunile existente in satele transilvanene intre urbarialisti si paturile sarace care nu aveau drepturi de lemne sau de pasunat , prelucrarea lemnului si cresterea animalelor fiind ocupatii de baza in Transilvania .
4. noile composesorate , infiintate in baza Legii nr.1/2000 , nu sunt considerate continuatoare a vechilor composesorate ci asociatii noi , constituite pe baza acordului de vointa valabil exprimat al noilor membri , cu conditia ca acestia sa fie descendenti ai unui urbarialist dinainte de anul 1948 ; legea nu da nicio semnificatie starii existente inainte de anul 1918 , situatie care va intereseaza pe dv. ; mai mult , normele de aplicare a Legii nr.1/2000 stipuleaza ca , in comunitatile in care nu se gasesc liste interbelice ale membrilor composesori , reinfiintarea composesoratului se realizeaza pe baza Registrelor Agricole din anii 1948-1950 , in considerarea faptului ca , in urma aplicarii Legii de Reforma Agrara din anul 1921 , tot satul devine urbarialist .

In concluzie , in opinia mea , in mod corect instantele de judecata nu v-au dat cistig de cauza , personal fiind implicat si eu in sase litigii similare , de partea majoritatii satenilor insa , pentru composesorate de pe Cursul Superior al Crisului Alb ( confluenta jud.Arad , Bihor , Hunedoara si Alba ) , toate finalizate cu respingerea pretentiiilor mostenitorilor celor inscrisi in cartile funciare in perioada 1900 - 1913 , sub regimul Austro-Ungar .
O curiozitate : - in toate situatiile pe care le cunosc , numarul de cumparatori este constant - 15 ! Coincidenta este uluitoare si mie imi indica faptul ca , in epoca , acesta era numarul unei delegatii de reprezentanti , stabilit fie prin cutuma , fie prin lege , desi , recunosc , nu am gasit o asemenea dispozitie legala .