La momentul stabilirii programului de vizita intanta a avut suficiente motive incat sa nu ii permita tatalui vizita decat in prezenta mea. Ca si doamna AVLIL si dumneavoastra doamna m_ella2005 nu cunoasteti intreaga situatie. Acum problema era sa fac schimbarea de domiciliu.
Daca as fi fost de rea credinta nu incercam sa il apropii pe fiul meu de tatal lui si m-as fi incapatanat sa mentin hotararea judecatoreasca. Tatal nu a venit macar o data sa isi vada copilul fara mama lui. Au fost vizite la care a venit bunica si tatal nu. Aceste vizite au fost si la interval de 4 luni. Scapati din vedere faptul ca eu am fost cea care a permis copilului sa isi vada bunicii la domiciliul lor. In orele cat copilul statea la bunicii tatalui, tatal nu isi facea timp sa stea cu el nici o ora. Atunci eu nu mai eram de fata ca sa influientez copilul. Acum baiatul are 11 ani si vine si imi spune cat de urat se poarta tatal cu el, fara ca eu sa ii cer sa-mi povesteasca cum si-au petrecut timpul impreuna. Credeti ca tot eu sunt cea care ii influientez comportamentul tatalui fata de copil? Anul acesta inainte de Paste au fost impreuna prin magazine fara sa fiu eu de fata. Tatal a cumparat haine pentru fata persoanei care este acum cu el, baiatul meu si al lui era de fata. Nu a primit de la tata nici macar o pereche de sosete. Cum credeti ca s-a simtit copilul cand tatal lui a cumparat ceva altui copil si lui nu? Credeti ca a fost un tertip de-al meu ca mama? Cum puteam sa repar aceasta gresala pe care a facut-o tatal? Ar fi trebuit sa ii cumpar eu ceva baiatului si sa ii spun ca este cumparat de tata? Uitati ca acum copilul are o varsta cand poate sa judece totusi singur comportamentul unui parinte.
Deci nu mai judecati fara sa stiti situatia, cel mult puteti sa dati sfaturi pur juridice. Acesta este de fapt un forum pentru probleme juridice. Este usor sa criticam pe altul, dar inainte de a face acest lucru ar trebui sa ne judecam pe noi. Incercati sa ganditi si din punctul meu de vedere nu numai al tatalui. Se pare ca el a angajat mai multi avocati decat eu.
Prin intrebarea pe care am adresat-o aici pe forum am vrut sa gasesc o posibilitate de rezolvare a acestei situatii. Nu cred ca sunt singura femeie din lume care se recasatoreste si paraseste localitate in care locuieste fostul sot. Dar poate ca sunt printre putinele care vor sa mentina o legatura intre tata si fiu. Am datoria sa imi educ copilul, sa il intretin, dar nu il pot obliga sa ma iubeasca pe mine sau pe tatal lui. Acum copilul doreste sa mearga cu mine. Ce ii pot spune? Ca nu il pot lua pentru ca tatal doreste sa il stie in oras dar vine sa il vada din an in Paste?
Daca cunosteti situatia mea mai bine decat mine atunci sa incercati sa ma mai criticati.
Multumesc doamnei Marcela pentru sprijinul acordat si pentru argumentele pe care le-a adus in favoarea mea desi nu ma cunoaste. Consider ca doamna avocat AVLIL greseste. Nu doar ca nu cunoaste relatia tata-fiu, dar si pentru ca ma condamna pe mine ca mama, nestiind la cate vise am renuntat pentru binele acestui copil. Nu imi pare rau si nici nu ma simt frustrata pentru ca tot ce am facut pentru copilul meu. Ma simt mandra de felul in care a crescut. Am reusit sa il fac sa creasca intr-un mediu linistit, inconjurat de multa dragoste.
O intreb pe doamna avocat:
Cum se poate dezvolta armonios un copil in preajma unui tata care este violent in limbaj si in comportament? Ce sentiment poate avea un copil atunci cand tatal il poarta prin magazin si isi cumpara pentru el diverse lucruri, iar lui nu ii ia o ciocolata? Cum se simte un copil care invata bine, ia premiu, isi anunta tatal dar acesta desi locuieste in acelasi oras nu vine sa isi vada copilul primind premiul? Acestea sunt doar cateva aspecte.Acum doresc sa ii ofer o familie. De cand tatal copilului a aflat ca vreau sa ma recasatoresc, il suna pe copil si in loc sa il intrebe ce face ii spune ca nu ii da semnatura pentru plecare. Credeti ca acest comportament nu este traumatizant pentru copil? Pentru toate astea copilul imi spune ca isi uraste tatal.Ce as putea sa fac sa il apropii de copil? Sa-l las la usa tatalui, sa-l fac pe copil sa creda ca si eu il abandonez? Tot ce fac acum este sa ii spun copilului ca are un tata pe care trebuie sa il respecte dar nu il pot obliga sa il iubeasca. Cred ca stim toti ca iubirea nu se impune si nici nu se cumpara. Am facut propunerea sa ii platesc drumul de avion pentru ca motiva ca nu are bani sa isi aduca copilul in tara sa il vada, nu sa platesc doar pentru a rezolva problema. Eu nu vreau sa rup copilul total de Romania pentru ca aici are prieteni, dar cred ca este in interesul lui sa creasca alaturi de un om care ii poate fi model in viata si de la care are ce invata. Mai cred ca tehnologia a avansat destul de mult, fara tehnologie nu am putea acum sa schimbam aceste opinii.
Acum lasand la o parte alte explicatii as vrea sa aduc in apararea mea si legea.
1. Ce înseamnă în termeni practici termenul juridic „răspundere părintească”? Care sunt drepturile şi obligaţiile titularului răspunderii părinteşti?
Prin răspundere părintească se înţeleg drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor minori. Conform art. 97 din Codul Familiei, „ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptaţi. Ei exercită drepturile lor părinteşti numai în interesul copiilor.”
Ocrotirea părintească presupune existenţa unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care nu are capacitate deplină de exerciţiu.
Dat fiind faptul că ocrotirea părintească există în interesul minorului, în primul plan sunt îndatoririle, iar nu drepturile părinteşti. Printre acestea, pot fi amintite:
dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte copilul (art. 101 alin 1, 2 Codul Familiei): datoria de a îngriji de sănătatea fizică a copilului, datoria de a îngriji de educarea copilului, datoria de a îngriji de învăţătura şi pregătirea profesională a copilului.
Conform art. 42(1) Codul Familiei, odată cu pronunţarea divorţului, instanţa hotărăşte şi căruia dintre părinţi îi vor fi încredinţaţi copiii minori. Părintele divorţat căruia i s-a încredinţat copilul va exercita cu privire la acesta drepturile părinteşti. Părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
8. Dacă instanţa hotărăşte că un părinte va avea custodia exclusivă a unui copil, aceasta înseamnă că el sau ea poate decide asupra tuturor chestiunilor legate de copil fără îl consulte pe celălalt părinte în prealabil?
(de exemplu să se mute împreună cu copilul la o altă adresă din aceeaşi ţară, să se mute cu copilul în altă ţară, să decidă ce şcoală va urma copilul etc.)
Încredinţarea exclusivă se acordă de instanţă fie o dată cu hotărârea de divorţ (pentru copilul din căsătorie), fie în urma soluţionării cererii având ca obiect încredinţarea copilului minor (pentru copilul din afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi).Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul nu are exerciţiul pazei şi supravegherii asupra acestuia, păstrând doar dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului. El are dreptul de a avea legături personale cu copilul, însă nu are dreptul de a stabili locuinţa copilului şi nici de a cere înapoierea copilului, în condiţiile art. 103 Codul Familiei, de la cel care-l deţine fără drept.
Subliniez inca o data ca doresc sa imi schimb domiciliul.
Eu am incredintat copilul spre creste si educare prin Hotararae definitiva si irevocabila. In discutie era schimbarea domiciului. Tatal copilului dorea ca eu sa renunt la pensie, au fost primele cuvinte pe care le-a pronuntat. Am vrut sa fac si acest lucru, dar pentru ca legea nu imi permite atunci el nu a mai fost de acord. Pe cine credeti doamna avocat ca intereseaza bani ? Nimic din dicutia cu tatal nu a aratat ca vrea sa participe la cresterea si educarea lui.
Oricum punctul dumneavoastra de vedere ma face si mai mult sa caut argumente pentru a demonstra interesul copilului.
Multumesc tuturor pentru mesaje!
Multumesc mult pentru timpul acordat si pentru fiecare punct de vedere exprimat. Stiu ca nu este un proces usor, dar atunci cand apelezi la cunostintele cuiva te astepti sa iti aduca argumente pro si contra. Aici am gasit mai multa intelegere decat la doamna avocat pe care am contactat-o si care sustinea ca nu am absolut nici o sansa. Nu doresc sa mi se spuna ca totul este roz dar cred ca este normal sa prezinti situatia privind din ambele puncte de vedere, iar daca exista macar o sansa sa o prezinti clientului. Eu eram clientul nu partea adversa. De aceea nu am inteles atutudinea doamnei avocat. Nu am vrut prin acest lucru sa contest competenta cuiva.
Multumesc pentru intelegere!
Multumesc pentru raspunsurile prompte. Acum mai am o speranta. Atunci cand lucrurile par logice dar intalnesti o persoana de la care astepti un raspuns competent, pentru ca nu ne pricepem fiecare din noi la tot ce ne inconjoara, si aceea persoana iti spune din start ca nu este nici macar o sansa, iti pierzi speranta.
Multumesc inca o data.
Buna ziua!
Am si eu o problema pentru care va solicit atentia dumneavoastra.
Sunt divortata de 8 ani si am un baietel de 11 ani. Copilul mi-a fost incredintat spre creste si educare, iar tatalui i s-a acordat drept de vizita in prezenta mea, prima si a treia duminica din luna, de la ora 10 la 14. Tatal mai este obligat la plata pensiei de intretinere in cuantum de 25% din venit. In acesti 8 ani el nu a fost intresat de minor in sensul ca a venit cel mult o data pe luna si nu a stat cu el mai mult de o ora. Ca sa evit discutiile cu el am stabilit sa ne vedem in locuri publice: parc, cofetarie,MC Donald'S. Interesata de copil a fost bunica, adica mama fostului sot. Ea a venit sa il vada sau ii mai cumpara dulciuri. Tatal ii spunea sa manace meniul ( cumparat de bunica ) ca el nu are timp sa stea prea mult. Acum un an si jumatate pentru ca bunicul era bonav am lasat copilul in vizita la bunici. De atunci l-am mai lasat de sambata si pana duminica la prinz la un interval de o luna, o luna si jumatate.
Acum doresc sa ma casatoresc in strainatate cu un barbat care este de fel din acelasi oras cu mine, are cetatenie ramana si australiana. Pentru a depune actele de visa pentru copil am nevoie de acordul tatalui sau in lipsa acestuia de o hotarare cu alt program de vizita. Am incercat sa vorbesc cu fostul meu sot. Initial a fost de acord, daca renunt la pensie, dupa aceea nu a mai fost de acord. Am fost la un avocat dar mi-a spus ca nu voi obtine niciodata acest gen de hatarare judecatoreasca. Sunt dispusa sa trimit copilul cu insotitor, pe cheltuiala mea, o luna de zile in vacanta mare. Timpul pe care copilul ar trebui sa il petreaca cu tatal intr-o perioda de un an, conform Hotararii Judecatoresti actuale este de 4x12x2=96 ore.Ce pot face in acest sens? Nu mi se pare corect ca eu sa nu pot parasi localitate doar pentru simplu motiv ca un program de vizita nu poate fi schimbat. Daca si eu as fi avut fata de copil aceesi atitudine ca si tatal atunci ce se intampla cu copilul? Eu trebuie toata viata sa stau legata de un om chiar daca nu mai sunt casatorita cu el, doar penrtru simplu fapt ca nu vreau sa imi abandonez copilul?
Multumesc pentru timpul acordat!
avocatnet.ro explicăm legislația
