Activitate D.ana89

Doar Dumnezeu poate aseza lucrurile si doar cu ajutorul Lui putem merge mai departe. Va multumesc pentru rabdare si raspunsuri! Sarbatori cu liniste si bucurii in suflet!

Va multumesc!
E grea decizia. Inima spune una, ratiunea alta.
Am obosit sa stau intr-o relatie in care nimic nu e bine, critici, observatii, apoi totul se intoarce in defavoarea mea: vinovăția. Situatia se repeta si ajungem mereu in acelasi punct.
Ieri a spus ca e mai bine singuri, sa fac ce vreau,si-a luat hainele, block pe mess..... azi m-a intrebat de fata (foarte afectat, teatru), a trecut in extrema "va fi bine, au fost nervi,sanse) .

Sincer, m-am saturat sa nu fiu apreciata, sa tac (ca nu stii cum reactioneaza la o gluma), o discuție seruoasa o ia ca pe un atac sau repros, sa vad ca nu are niciun gand de viitor(pt familie), sa nu existe stabilitate (plec, sa nu te mai vad, gaseste-ti unul sa te suporte). Simt cum decad ca persoana, cum ma izolez, ma inraiesc, traiesc intr-o stare de tristete, apatie, cand as putea sa am lumea la picioare, sa ma bucur de fiecare secunda (ca am un copil sanatos, am parintii langa mine, am un job respectat, am obiecte de care sa ma pot bucura.

Eu eram o tanara energica, studioasa, radiam de fericire, deschisa, saritoare, si am ajuns sa fiu opusul. Parca sunt dobitoaca, ma complac in situatii in care nu ar ajunge un intelectual.

Va multumesc pentru raspunsurile date. Sper sa imi fac curaj, sa gandesc limpede si sa iau cea mai rationala decizie.

Mentionez ca am propus sa mergem la preoti, psiholog, oriunde, dar refuza cu desăvârșire. Legile si procedurile nu le cunosc, nu sunt domeniul meu si nu am mai avut situatii in jur.
Ar trebui anuntat faptul ca si-a luat lucrurile si a plecat? Era a doua zi de Craciun si situatia nu e incantatoare deloc, starea mea emotionala nu e usoara.

Si pana va solicita, din moment ce el a plecat, imi spune in fata ca nu vrea un viitor cu mine, e tatal exemplar doar cand are "martori", am facut si starea civila cu 2 saptamani inainte de a naste la insitentele mamei lui(chestia cu rusinea fata de vecini), in sarcina am fost mai mult singura si plansa decat cu el..."esti o zdreanta, sa iti cresti singura bitangul"...am crezut ca lucrurile se vor schimba.

P.s. motive intemeiate pt a se purta asa nu are, doar piticii lui
P.s 2. In proces pot cere o evaluare psihologică?

Ionita Cristina Avocat a scris:

Pana atunci, părinții decid cum e mai bine pentur copil. Daca nu se hotarasc, va decide instanta. Tatăl va putea solicita pe calea ordonanței presedintiale obligarea mamei la respectarea unui program de vizita pana se solutioneaza divorțul.

Situatia: minor 8 luni, locuiam singuri in casa parintilor mei. Sotul si-a facut bagajul, fara a-i pasa de sotie si copil si a plecat la mama lui. Interes prea mare pt familie si minor nu a existat. Fiecare cu banii lui, programul lui...Mama a luat minorul si a plecat la parintii ei, dupa multe sanse acordate sotului s-a hotarat sa termine situatia de vin-plec si in prima zi din ianuarie(pentru ca acum sunt sarbatori) va merge la avocat si va incepe divortul. Cum e cu minorul pana atunci? Drept sa il vada, sa il ia tatal?