Activitate PaulHu

Stiti ca astas cu cheltuielile dintr-o gospodarie e... cu dus si intors...
Daca copilul sta intr-un palat, atunci parintele nerezident trebuie sa suporte cheltuielile copilului pentru palat?
Vad ca copilul nu are haine... i-am cumparat...nu l-am vazut sa le poarte. Am intrebat unde sunt si imi spune ca nu stie unde le-a pus mama. In cazul acesta ce sa fac?
Stiti... pe langa pensie, fiind indepartat din casa la care am muncit a trebuit sa imi iau si eu o casa, pentru care platesc o rata. Iar ca sa traiesc si eu am nevoie de bani. Apoi ca sa il pot intretin si eu pe copil cand este in grija mea... si eu am nevoie de bani, ca si la mine consuma. Ca sa il plimb in vacante sau sa il duc la diverse activitati....ghici ce... am nevoie de bani. Siii... revenim... eu am un salariu din care se scurg acesti bani...
Mama are un salariu la care se mai adauga niste bani.
Nu ar fi mai bine un cont comun pe numele copilului, ca se poate face, ambii parinti contribuie in mod egal cu o suma stabilita de instanta daca ei nu sunt de acord din care parintele rezident foloseste banii in interesul copilului?
Si inca o data, nu m-am opus pensie alimentare si nu ma opun. Am intrebat doar. eu ca parinte nerezident, cum pot sa ma stiu ca acei bani ai copilului nu se duc si in alta parte.

In concluzie... parintele nerezident va plati pensie alimentara iar parintele rezident face ce vrea cu banii fara sa dea explicatii.

Pai... eu imi platesc pensia si am extrase de cont ca fac aceste plati in contul mamei... Ce inscrisuri sa ii cer mamei ca foloseste banii de la mine pentru copil?
Am intrebat-o ce suma are de la mine stransa pentru cel mic si raspunsul a fost ca nu are nimic....

Am vrut sa merg catre DGASPC sa solicit o monitorizare a timpului, dar am zis sa nu agravez situatia si sa astept, sa fiu rabdator ca poate va reanaliza. In alte dati cand m-am tinut tare pe pozitii a doua oara nu am mai vazut copilul.
In prezent daca intreb ce face cel mic... nu primesc niciun raspuns. La asta se reduce comunicarea dintre 2 parinti legat de copilul lor. Daca dvs. vi se pare normal.... mai am putin si fac 3 saptamani de cand intreb ce face cel mic. La telefon vorbesc ... atunci cand se poate cu baiatul...

Eu am incercat si incerc sa am un acord cu fosta... dar, nu pot renunta la copilul meu. Nu sunt unul din acei tati care daca au divortat de fosta sotie au divortat si de copil. Vreau sa fiu prezent in viata lui si sa ma pot implica in cresterea si educarea lui, nu doar financiar.

Nu am zis ca vreau sa platesc mai putin. Este fiul meu si vreau sa ii fie bine.
Aici apare "problema". Ma simt neputincios cand cotizez pentru copil si vad ca el nu primeste nimic.
Uitati un exemplu concret de aruncat banii pe fereastra... Am rugat mama saptamani la rand sa il pot lua pe cel mic intr-o excursie in afara tarii. A tergiversat cat de mult a putut darea acestui acord, desi nu avea niciun drept. Astfel ca momentul in care am luat biletele, pretul lor era dublu decat la momentul in care am cerut acordul. Intreb acum... Nu erau mai buni banii aceeia dati in plus sa ii foloseasca cel mic in vacanta decat sa ii dau unei companii?
Mama vine si imi cere azi acordul, eu a doua zi ma duc la notar sa il fac.

Cat despre partile prezente aici, mereu va fi doar o parte care isi spune povestea si intreaba de solutii. Cat despre ce vede o instanta... e suficient sa deschid televizorul si sa vad cum unu care fura o paine face puscarie iar cineva care da cu toporul in cap cuiva... iese dupa 2 ani.

Deci daca vreau mai mult timp cu copilul sa ma duc in instanta... pentru ca dupa cum spuneti dvs.

instanțele din România sunt foarte permisive fata de tati

.
Desi toate rapoartele solicitate de fosta sotie au iesit favorabile mie si s-a recomandat sa am timp cu cel mic si in timpul saptamanii instanta nu a facut acest lucru. Nu a motivat de ce nu da acest timp desi l-am solicitat.

Apoi spuneti

dacă mama se opune fără motiv atunci puteți cere ca instituțiile statului sa acționeze. Nu va ascunde ca astfel de acțiuni chiar câștigate lasă traume copilului.

Daca vreau sa fiu prezent in viata copilului iar ca cel mic sa ma aiba in preajma lui astfel incat sa creasca echilibrat.... sa merg in fata institutiilor statului daaaaar... acest lucru lasa traume.
Revenim... Legea in tara asta nu sprijina tatii!

Art 402 din noul cod civil

(1) Instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Deci pe mama nu o putem intreba de venituri dar pe tata putem. Pe tata putem sa il somam la locul de munca. Il putem târâ prin diverse institutii ale statului. Il puricam pe la ANAF... etc. El poate da socoteala la orice, ca e in interesul superior al copilului.
Repet nu m-am opus stabilirii pensiei alimentare de 1/4. Am spus doar ca pentru copilul nostru eu nu vad nimic. Iar cand in 12 luni ai cate 1000 de euro pe luna, as spune ca e un purcoi de bani pentru un copil de 7 ani, care merge de acasa la scoala si inapoi. Nimic altceva. Iar mama spune ca nu mai are niciun leu din 12000 de euro.

Apoi, daca vrem sa fim mai catolici decat Papa, cel mic ar trebuie sa stea cu mine o luna de zile pe vara. Si eu ca tata am cheltuieli cu el ca nu vine cu curent, gaze, mancare, apa in buzunare de acasa de la mama. In tot acest timp cel mic nu mai consuma nimic la mama... dar mama in continuare primeste banii.
Stiu ca pentru ce am scris voi primi multa ura...

Ca sa fiu clar. Nu ma deranjeaza sa ii dau acei bani copilului. Este copilul meu si il iubesc.
Momentul in care vad cate schimbari face mama in jurul ei iar copilul ... nu primeste niciun efort nu imi place. Imi pare rau ca nu pot veni cu exemple concrete pentru ca este posibil ca mama sa fie si ea pe aici si sa citeasca.
In momentul acesta vorbesc cu copilul si imi spune ca ma iubeste, ca ii e dor de mine... etc. ca maine vrea sa ne vedem, iar maine mama vine si imi gaseste un motiv si nu il mai vad.
Amiabil, am fost. Sunt nenumarate ocaziile in care avocatul si cei din jur mi-au spus sa ma adresez autoritatilor si nu am facut-o ca sa nu ne dam peste picioare. Dar cat?
"Fericirea"mamei ar fi daca eu as renunta la custodie in favoarea ei. Astfel incat ea sa poata decide orice, oricand, oricum pentru fiul nostru.
La inceputul anului m-am intalnit cu mama si am incercat sa gasim o cale amiabila de a imparte timpul astfel incat sa fie bine pentru copilul nostru. Pentru ca sincer, weekendul 1 si 3 (a nu se intelege weekend-uri impare) pentru mine ca tata nu sunt suficiente. Am propus sa facem weekenduri alternative pentru ca astfel eliminam posibilitatile in care exista 5 weekend-uri intr-o luna iar unul din noi ar avea 2 weekenduri consecutive... plus weekend-urile care se termina si incep in alta luna. A refuzat categoric aceasta varianta spunand ca ea are programate toate weekend-urile in acest an.
Intreb azi ceva despre copil si primesc raspuns peste 3 zile... iar cel mai lung raspuns... inca il astept din aprilie...
Amiabil? Cum?
Cum demonstrezi o alienare?
Cum iti aperi dreptul la vizita? Niciun executor nu intra in casa dupa copil sa il aduca.
Cu ce sunt aparati tatii in tara asta?

Nu credeti?
Putem lua codul civil si sa vedem ce drepturi au tatii si apoi sa mergem in instante sa vedem cat se respecta codul civil.
Apoi... cazul meu. Am custodie comuna, dupa toate solicitarile pe la diverse institutii facute de catre fosta sotie de a ma decadea din drepturi, au venit rapoarte pozitive, recomandari ca copilul sa petreaca cat mai mult timp cu mine... Instanta stabileste 2 weekenduri pe luna si jumatate din vacanta de vara si jumatate din cea de iarna. Atat!
Cand o rog pe fosta sotie sa imi vad copilul ... nu se poate, doarme, azi nu e ziua ta... etc.
Comunicare? Vi se pare normal ca un parinte sa se roage de celalat parinte sa isi vada copilul?
De ce exista la tv anunturi precum "Pentru sanatatea emotionala a copilului tau... etc.. sa petreci cat mai mult timpu cu el." Nu am pretentia la a face timpul jumatate cu mama, dar macar sa existe un echilibru si o continuitate a timpului. Daca dvs. va multumiti cu 2 weekenduri pe luna... eu nu ma multumesc.
Iar ca sa va mosteneasca pe dvs. trebuie sa fiti prezent in viata lui, altfel nu sunteti decat un vizitator.

Am inteles.
Dar nu mi se pare corect ca eu ca parinte nerezident sa dau explicatii despre veniturile mele. Pensia pe care eu o platesc pentru copil este cat venitul mamei. Daca cel mic are o excursie, face o sesiune foto la scoala.... etc. Mama ori imi cere sa dau jumatate din costurile respective ori nu primesc o poza de exemplu si mi se raspunde ... ca nu ai dat bani pentru poza.
Multumesc pentru raspuns. Inca o data tatii sunt rau dezavantajati in Romania.

Plata pensie a fost aleasa sa se faca in bani... iar motivatia instantei a fost ca e greu de estimat in natura. Am cumparat haine in repetate randuri iar cand l-am intrebat pe cel mic de ce nu le poarta mi-a raspuns ca nu stie unde sunt. Ca le-a luat mama.
Din pacate o solutie amiabila nu exista.

Va multumesc. In fiecare zi ma minuneaza tara asta.
Eu sunt obligat sa justific veniturile astfel incat sa platesc 1/4 dar nu pot avea un control pe ce cheltuie mama copilului banii.

Cheltuieli copil minor

Buna seara.
Am urmatoarea situatie.
Sunt divortat si platesc o pensie alimentara, considerabila, pentru un copil de 7 ani. Mereu cand ma vad cu el are aceleasi haine si incaltari.
Vreau sa stiu daca exista o baza legata prin care se poate afla pe ce se cheltuie banii din pensia alimentara.
Daca m-as raporta la lege care spune ca ambii parinti contribuie in mod egal la cresterea ... etc. a copilului ar trebui ca ambii sa contribuim cu aceeasi suma de bani, fapt ce nu se intampla.