buna seara!
am un baietel la clasa pregatitoare.copilul este foarte timid si nesigur de la natura si poate si foarte ghinionist...
la gradinita in anul 3 din 4 a fost terorizat de educatoare pana la punctul la care nu a mai putut sa vorbeasca.eu am pus totul pe seama timiditatii pt ca el se trezea bucuros sa mearga la gradinita si acasa nu spunea nimic. am aflat abia dupa un an si da ma simt ca o mama groaznica.
anul 4 a fost unul foarte bun .s-a integrat la noua grupa din primele zile , si-a facut prieteni si a interactionat fara nici o ezitare cu dna. nu insist pt ca nu aici este problema de astazi.
acum este clasa pregatitoare si din nou nu poate sa vorbeasca.dna s-a prezentat ca fiind o super invatatoare care scoate premianti pe banda rulanta dar care este foarte stricta si daca nu suntem de acord ne pofteste sa ne transferam. eu i-am explicat chiar in prima zi ca ma bucur ca este stricta dar i-am spus ca baietelul este foarte emotiv si as vrea sa nu il sperie pt ca se pierde. dna m-a expediat cu: lasati ca stiu eu ce am de facut si asa a si facut.
copilul nu comunica absolut deloc cu dna, dna tipa la el si el nici nu clipeste.
dna este din ce in ce mai agresiva.constant se plange ca el nu vorbeste, nu stie nimic, nu poate , nu, nu.
din nou am pierdut primele semne sau poate ca le-am vazut dar mi s-a parut incredibil de greu de crezut ca istoria se repeta.
am ajuns la punctul la care lucram cu el cate 5-6 ore in fiecare zi pt ca dna are pretentia ca ei sa fie deja la nivel de clasa I cel putin.copilul era din ce in ce mai interiorizat si mai frustrat . am decis sa aflu ce se intampla cu el. l-am trimis la consiliere la scoala. in urma evaluarii mi s-a spus ca este un copil normal dar are nevoie sa fie validat, sa fie incurajat si in nici un caz nu ar mai trebui sa stea singur in banca. pana la acest moment tot singur este.
normal as fi zis ca dna consilier trebuia sa ii prezinte si dnei invatatoare aceasta evaluare dar dansa s-a eschivat si mi-a spus sa vorbesc personal cu dna.
la intalnirea de hallowen am incercat sa ii explic dnei care este situatia si tot atunci a fost prima data cand dna m-a agresat verbal, in fata tuturor copiilor si parintilor.nici nu a vrut sa auda ce am de spus.
in perioada urmatoare a continuat cu agresivitatea dar nu a fost directionata doar asupra mea si a copilului. dna nu scapa nici o ocazie sa jigneasca si sa acuze parintii, copiii si chiar pe colegele dansei.limbajul este destul de colorat. deja este o corvoada sa participi la sedinte si serbari pt ca nu scapa nici o ocazie sa acuze : e numai vina dvs ca , copiii nu stiu sa citeasca, e numai vina dvs ca...
intre timp 11 copii au fost transferati de la clasa. au si venit cativa asa incat acum sunt 20
a urmat o alta sedinta la care am avut "inspiratia " sa incerc sa aduc in discutie o problema care este destul de serioasa. copilul spune ca nu aude sau nu intelege ce spune dna mai ales la teste. nu am apucat sa termin fraza ca dna a luat foc. m-a umilit efectiv in fata parintilor. mi-a aruncat foaia cu testul copilului in fata(copilul imi spusese acasa ca el crede ca nu a facut nimic bine pt ca nu a auzit ce spunea dna). a tipat ca al meu nu stie nimic, ca nu vorbeste , ca se uita in ochii ei si nu intelege ce vorbeste ea, mi-a dat de inteles si a insistat ca este ceva in neregula cu copilul meu.dupa 30 min la sedinta am avut nevoie de cateva zile sa imi revin din soc si ma intreb cum se simte copilul meu care petrece cate 4 ore cu un asemenea om care stie doar sa tipe.
abia dupa sedinta am realizat ce se intampla cu copilul meu si mi-a luat 2 zile lungi sa il conving sa imi povesteasca. el spunea cand il intrebam de ce nu intreaba cand nu aude sau nu intelege si spunea nu pot.la fel si cand il intrebam de ce nu vorbeste cu dna tot nu pot. mereu era nu pot si in cele din urma am inteles ca el chiar nu poate sa articuleze cuvintele.
urmatorul pas a fost sa il inscriu la un after privat pt ca am decis ca nu este normal ca un copil de clasa zero sa lucreze cate 5-6 ore la foc continuu . l-au evaluat si mi-au confirmat ca din punct de vedere educational este mai mult decat ok.citeste stalcit cum cred ca este normal si lucreaza deja din culegerea de clasa I. acum merge constant la after, lucreaza si se joaca ca toti ceilalti copii chiar daca dna insista ca este cel mai prost din univers.
intre timp dna a lipsit cateva zile si a fost inlocuita de colegele care aveau fereastra.copilul a venit acasa entuziasmat ca a venit o dna care i-a placut mult, l-a ajutat la teme si i-a spus bravo. o saptamana a vorbit doar despre dna respectiva.
dna a revenit la clasa si am decis sa am o discutie civilizata prin care i-am explicat inca o data cum stau lucrurile cu copilul meu, i-am aratat ce lucreaza acasa si am insistat sa fie mai blanda cu el. nu am facut caz de faptul ca tipa la el in speranta ca daca eu sunt flexibila si dansa poate sa se imbuneze . a avut poate 3 zile in care l-a ignorat apoi a revenit la tipat.
situatia este cu atat mai delicata cu cat dna este un fel de dinozaur care tine scoala ostatica. jumatate din personal de la portar pana la directoare ii stie de frica si cealalta o tine in brate, nimeni nu sufla un cuvant.
copilul nu il pot transfera la alta scoala pt ca ar insemna sa ne mutam cu casa.nu am cum sa fac naveta cu el
as vrea sa il mut la alta clasa dar acum am aflat ca dna directoare care ii este si ruda nu mai aproba transferurile probabil de frica sa nu ramana dna fara elevi pt ca din ce mai aud pe la colturi mai sunt inca 5-6 care se gandesc serios sa plece.
solutia pe care o vad in momentul de fata ar fi sa incerc sa ii scot o evaluare de la un psiholog sa demonstrez ca desi m-am straduit un an intreg,copilul nu se poate integra , nu fug de dna dar totusi fug
este inca o data incredibil de umilitor ca trebuie sa dau vina pe copil dar o confruntare directa cu scoala nu are cum sa se termine bine.
legal directoarea nu ar trebui sa refuze transferul si as putea sa merg la inspectorat dar cu ce dovada?
nu am nici o dovada concreta. dna a avut o viata intreaga timp sa isi consolideze reteaua din sistem . eu am doar cuvantul copilului si eventual o foaie de la un psiholog. cazurile de abuz sunt multe si desi sunt parinti care in privat imi spun ca si copiii lor le spun acasa cum se poarta dna si cum tipa la al meu si la altii dar la al meu in special, aceeasi parinti in fata scolii ma evita de frica sa nu fie asociati cu mine si sa se trezeasca ca si copiii lor sunt luati in vizor.toti vad si sunt oameni cu studii, cu joburi si firme serioase dar prefera sa tina capul in pamant deci nici o sansa sa ma sustina cineva.
am avut la clasa un copil care venise din transfer, un copil vesel si fericit care intr-o luna a inceput sa se trezeasca tipand si sa il duca parintii taras la scoala. acum s-a transferat si mama imi spune ca probabil o sa faca mult timp terapie pt ca nu-si poate reveni. alt copil a preferat sa faca pe el decat sa ii spuna dnei ca are nevoie la baie, altul ajunge acasa plangand, al meu e mut. si din anii trecuti se mai aude cate un zvon despre comportamentul dnei dat la fel tit in soapta.
simt ca inebunesc. imi vine sa imi las casa si sa ma mut cu chirie in cealalta parte a tarii numai sa vad ca nu imi mai abuzeaza copilul.am un copil linistit, poate prea cuminte pt un baiat si dna cand intra la clasa in loc sa se bucure ca nu il gaseste tavalit prin spatele clasei il intreaba ironic: de ce stai cu nasul in carte?acasa nu ai avut timp?
cum sa prinda copilul asta curaj sa vorbeasca fara sa ii ingete sangele in vene cu un asemenea dascal?
nu stiu ce sa mai incer, pe cine sa mai intreb.eu sunt o fire vulcanica. prima me reactie in mod normal ar fi sa fac ca toti dracii la directoare in birou dar ma opresc cand ma gandesc ca a doua zi imi las copilul pe mana lor. dupa ultima sedinta cand m-am urcat in masina imi tremurau mainile si fata era nu rosie, vanata. am facut un efort supra omenesc sa nu ripostez la jignirile pe care mi le arunca.doar gandul ca o sa se razbune pe copil m-a ajutat sa imi tin gura
are cineva vreo idee ?orice , indiferent cat de nebunesc suna
pana acum am tot cautat spete similare in toata tara si nu pare sa castige nimeni. sunt parinti care se judeca cu scoala de ani buni, coiii au terminat si procesele inca sunt pe rol.
nu imi doresc nici sa o bat cu pietre in piata, nici sa ma simt razbunata, nici macar sa isi ceara scuze. vreau doar sa imi dea voie sa mut copilul la alta clasa si sa nu incerce sa o o oblige pe urmatoarea invatatoare sa imi chinuie copilul doar ca sa se simta ea razbunata
dreptate nu exista in invatamant. am incercat chiar sa conving cativa parinti sa facem o petitie impreuna....nici nu se pune problema
stiu ca sunt lasa dar acum nu vreau sa schimb eu sistemul sau invatatoarea, vreau sa ma asigur ca nu ramane copilul cu traume .
a mai trecut cineva prin asa ceva si a reusit sa gaseasca o solutie?
orice sfat este bine venit
multumesc anticipat!
avocatnet.ro explicăm legislația
