Va multumesc public tuturor celor care mi-ati raspuns, intr-un fel sau altul. Raspunsurile in sine m-au ajutat mult, e bine sa asculti mai multe solutii, idei si sa iti formezi tu una. Eu asa am facut. Am scris randuri in clipe grele, de deruta, am cerut ajutor si am primit. Toate aceste lucruri plus timpul care s-a scurs m-au ajutat, im mare sa ma linistesc, am contactat un avocat care sper sa ma ajute, ...si am mai invatat un lucru: trebuie sa lupt, sa fiu lucida, sa constientizez situatia asa cum este ea. Faptul ca majoritatea celor care mi-au citit randurile m-au incurajat, tocmai acest lucru m-a ajutat. Unii au spus din propria experienta, altii au vorbit din punct de vedere profesional, fiind avocati...indiferent din ce punct de vedere au facut-o...LE MULTUMESC!! Lupta abia acum incepe, sper sa reusesc sa demonstrez ce mi-am propus. Va doresc multe impliniri si sanatate!
Va multumesc mult!!! Am citit de mai multe ori randurile dvs. si m-au ajutat mult. Numai bine va doresc
Cat timp este necesar pentru a angaja un avocat? Si nu inteleg de ce cand am revenit cu precizari, pe care din vina mea nu le facusem, s-a insistat pe alte probleme, cum ca nu-mi pernmit un avocat, ca ma contrazic. Este posibil sa aveti dreptate, insa este o realitate faptul ca costurile in acest sistem sunt mari, iar eu am un salariu de profesor cu 7 ani vechime, un copil in intretinere si sunt si intr-o perioada grea din punct de vedere emotional. Un avocat, ca si un profesor, trebuie sa ajunga intai la sufletul celui care ii cere ajutorul, sa-l inteleaga si abia apoi...sa-l certe!! Am intrat luni pe forum, din disperare, am cerut ajutorul, am primit mai mult decat speram si am actionat in consecinta. Majoritatea sfaturilor erau in sensul ca primul pas pe care trebuie sa-l fac este sa angajez un avocat, in situatia in care sotul meu nu are niciun interes in a cere partaj. Am apelat la un avocat, intr-un orasel de provincie oferta nu se compara cu cea din bucuresti sau orasele mari. Cu ce am gresit? Si chiar daca m-as fi contrazis, este normal, este omenesc sa ai astfel de stari, poate ca am repetat multe lucruri, si asta este normal, din dorinta de a ma face inteleasa....
Aveti mare dreptate, nu am fost prea exacta, insa sunt de buna credinta, nu vreau sa insel pe nimeni si nici nu am vreo intentie in a minti ori a acoperi ceva. Ne-am casatorit la finele anului 2006. La o luna am luat un credit, pe numele meu ( din cauza ca sotul meu nu putea primi fiind in baza de date a biroului de credit), in valoare de 130 000 000 milioane lei vechi (aprox 4 mii euro), credit de consum, cu care am achitat datoriile de dupa nunta, am plecat in concediu, sarbatori, etc. La 4 luni, adica in luna aprilie 2007, am facut un alt credit in valoare de aprox 5 mii euro, tot de consum. La cateva zile dupa ce am primit creditul am cumparat o masina matiz, in valoare de 4 mii euro, iar cu restul banilor am imbunatatit-o, am achitat asigurarea, taxe, etc. Acestea sunt bunurile comune (o masina de 4 mii euro) si datoriile, 2 credite, in valoare de aprox 9 mii euro. Acum se iveste problema: divortul, de comun acord, ca ...de..sa se termine repede (la initiativa sotului, adica el a introdus actiunea), dupa care...pauza. Adica eu am ramas cu creditele, pe care le platesc in prezent singura, domnul a luat masina si... Aceasta este problema. V-am intrebat ce pot face, cum sa procedez? Eu i-am propus o intelegere, de tip tranzactie, in fata instantei. I-am sugerat sotului sa vindem, impreuna masina, sa achitam o parte din datorii, iar restul banilor datorati bancii sa-i impartim. Cat despre salarii sunt aprox. egale, usor mai mare al lui. Nu am inteles cu ce ma contrazic?! Poate nu am stiut cum sa ma exprim, insa am urmat sfaturile dvs, celor care m-au consiliat si am angajat un avocat. Nu cred ca este rau faptul ca am ascultat mai multe pareri, idei, sfaturi, care m-au ajutat sa aleg o prima cale, aceea de a contacta un avocat. Aveti dreptate ca nu am fost prea explicita, insa nu mi se pare corect modul cum procedeaza sotul meu (a luat masina, eu platesc creditele si la intrebarea CUM PROCEDAM? CE FACEM? am primit raspunsul VEI VEDEA!)
Cu mult respect si multumiri
doamna avocat, va multumesc pentru sfaturi, sunt binevenite si bine intentionate!!! sunt intr-o criza emotionala, sunt intr-un punct in care nu stiu ce sa fac. Stiu ca ma lupt cu un om greu de doborat si de aceea va intreb: Dreptatea cinstea, adevarul, credinta au sanse sa invinga intr-un proces ce se anunta murdar?
raspunsurile dvs, toate sunt binevenite, in situatia mea. Mentionez ca nu doresc nimic de la sotul meu, nimic din ce nu mi-ar apartine. Doresc sa nu suferim niciunul, mai ales ca copilul meu s-a atasat mult de el. Stiu ca e greu sa imi pastez calmul in situatia in care nu am avut habar ca el doreste desfacerea casatoriei, nu stiu nici cand a depus cererea, am primit doar citatia. Cat despre masina, care este la el, si asa a fost mereu eu doresc sa o vindem si sa achitam o parte din datorii. Creditele au fost pentru nevoi personale, concedii, nu am cumparat bunuri. Nu doresc sa stau prin tribunale, sunt profesor si trebuie sa merg la scoala, insa sotul meu nu este un om de bun simt, cu care te poti intelege. Nu va mai spun ca trec prin momente grele si as avea nevoie de sfaturi, mai ales in ceea ce priveste copilul. Astazi, din disperare am descoperit acest forum, am gasit intelegere si ganduri bune din partea unor oameni pregatiti si cu suflet mare. Ce trebuie sa fac pentru a inscrie un gaj pe masina? Poate sa o vanda in timpul divortului, fiind la el, fara acordul meu?
VA MULTUMESC MULT PT PROMPTITUDINE. STAU CU SUFLETUL LA GURA IN ASTEPTAREA UNUI SEMNAL AVIZAT.
aprtamentul este al lui inainte de casatorie, nu doresc sa-l imparta cu mine, insa nu poate fi considerat gaj sau cum sa spun, garantie, in cazul in care nu doreste sa ma despagubeasca in timp util, asta in cazul in care se pronunta o sentinta juma juma, iertati-ma ca ma exprim asa, nu cvunosc termenii. Eu nu doresc nimic in plus sau ceva ce nu-mi apartine, ci doar sa se imparta cele doua credite la 2, intrucat au fost luate in timpul casatoriei, iar eu nu consider ca e drept ca eu sa raman cu ele. Sunt credite de consum de aprox 8 mii de euro, pe numele meu, din cauza ca sotul meu nu a putut face credit (biroul de credit nu a dat acordul in cazul lui). El nu are alte credite pe numele lui. Nu vreau nici masina, desi este pe numele meu, dar e la el. Sa se imparta totul la 2. Mi-e teama ca ma va tine prin tribunal cu anii, voi cheltui bani si nu voi rezolva nimic
sotul meu a intentat divort acum o saptamana, fara acordul meu. Doresc sa se desfaca aceasta casatorie care dureaza de 2 ani. Problema este PARTAJUL. As dori sa cad la intelegere cu el insa nu doreste acest lucru. avem 2 credite pe numele meu si o masina pe numele meu. Sotul meu nu vrea sa ma despagubeasca cu nimic, adica doreste ca eu sa raman cu creditele, masina este la el. As fi dorit o tranzactie, adica sa vindem masina, sa achitam o parte din credite, aprox. jumatate din toata datoria, iar restul banilor datorati sa-i impartim la 2. Sotul meu ma ameninta ca nu imi va da nimic. Nu stiu cum sa procedez. De mentionat ca detine un imobil pe numele sau si pe care intentioneaza sa-l vanda in cel mai scurt timp pentru ca eu sa nu-l mentionez in cererea de partaj. Poate sa faca acest lucru, in situatia in care noi suntem in divort? Mentionez ca nu avem copii si nici alte bunuri cumparate in comun. Am locuit inainte de casatorie impreuna 3 ani, am impartit impreuna cheltuielile, iar el considera ca nu trebuie sa mai imi dea niciun ban dupa divort. va rog mult, sunt dezorientata, sunt cadru didactic titular, nu am salariu mare dupa cum stiti, am un copil in intretinere si sunt speriata.. Ce pot sa fac? nu imi permit sa angajez avocati, am incredere in justitie, in dreptate, insa el m-a asigurat ca am sa pierd. nu ocoliti cazul meu!!!
avocatnet.ro explicăm legislația
