Nimic pe lume nu „trebuie neapărat”. Doar că românul are o vorbă despre lucrul amestecat...
Pe care bolovan din curte vreți dvs. să puneți prima cărămidă? Pe cel din dreapta tufei de trandafiri, ori pe cel din stânga? Ei bine, niciunul nu este doar al dvs. Ci este al tuturor coproprietarilor.
„Dacă tatăl renunță”, așa cum ați început a povesti (deși, dacă s-ar gândi mai bine, nu ar renunța, fiindcă rămâne și fără acoperișul de deasupra capului din vechea casă, dacă aceasta era, așa cum ați spus, proprietatea mamei) atunci dvs. veți rămâne, oricum, în indiviziune cu sora. Asta înseamnă că și dvs. sunteți coproprietar pe bolovanul de sub (zisa ei) tufă de trandafiri, la fel cum și ea este coproprietar pe bolovanul de sub cărămida dvs.
Doar un act de partaj ne poate spune care anume bolovan din curte este proprietatea dvs. exclusivă (care anume este lotul dvs.) Și eu nu aș începe să construiesc înainte de a lămuri pe ce anume.
Ați întrebat „care este procedura cea mai simplă sau corectă de urmat”.
Corect = care respectă regulile dintr-un domeniu dat.
Sunt mai multe. Toate sunt la fel de corecte. Dar niciuna nu este la fel de profitabilă tuturor. De aceea este preferabil să discutați cu un avocat. El poate privi din mai multe puncte de vedere. Și vă poate scoate în evidență riscuri pe care subiectivismul dvs. vă împiedică să le vedeți.
si daca sora va dori sa vanda ulterior, ce veti face? sau peste un numar de ani cand se va face o succesiune? va legati la cap fara sa va doara
Soluția cea mai simpla este ca la dezbaterea succesiunii, să rămâneți moștenitori dvs si sora în parti egale de 1/2 fiecare, apoi sora sa va vândă cota ei din teren, cota care prin cumpărare in timpul căsătoriei va fi bun comun. Casa oricum va fi bun comun, fiind edificata, de asemenea in timpul căsătoriei.